Foto: www.rfi.ro

N-am eu ce lăuda talentul lui Radu Cosașu… Să-l citesc e tot ce pot face. Cu toate asta, îmi mai scapă cîte un articol. Cum s-a întîmplat și acum. Noroc că on-line-ul îl păstrează, așa că l-am găsit cu plăcere, ca întotdeauna.

Îl aveți aici, sper să vă placă.

Și pentru că recent am chiar avut de lucru („sarcină de serviciu”) pe tema Radu Cosașu, mă gîndesc să vă arăt acele rînduri, care n-au avut ocazia să fie publicate (încă…).

Radu Cosașu, născut în 1930, la Bacău, cîteva repere și gînduri de-ale mele despre și altele citate dintr-ale altora:

Radu Cosașu, la 85 de ani, un nuvelist remarcabil, continuă să scrie cu asiduitate în presa sportivă și, mai mult, el o face în „Gazeta Sporturilor”, cotidian considerat a fi cel mai reprezentativ pentru acest domeniu. Editorialele sale spumoase fac deliciul cititorului acestui cotidian de sport, verbul tăios și metafora imprevizibilă fiind plăceri pe care nici un cititor nu și le-ar putea refuza vreodată.

Pe Radu Cosașu l-au caracterizat mulți alți autori (inclusiv unii care i-au reproșat scrierile pro-comuniste). Ne vom opri la cea pe care i-a făcut-o Bedros Horasangian în Observator Cultural: „Radu Cosașu scrie precum alţii respiră: uşor şi regulat. Aşa i-a fost dat: să se bucure de viaţă printre nebucuriile ei şi să scrie şi când nu scrie. Cosaşu scrie şi când vorbeşte, doarme, se uită la televizor, mănâncă, joacă bridge, călătoreşte sau citeşte ziare. Scrisul şi în-scrisurile lui Cosaşu se nasc din această convergenţă a Oltului şi Mureşului cu valurile Senei: realitatea românească şi gazetăria franţuzească”.

Absolvent de Litere, Radu Cosașu rămâne fidel limbii române autentice, scriitura sa impecabilă aducându-i recunoașteri unanime. Scria pentru „Sportul popular” acum mulți ani, apoi trece spre revista „Cinema”, ajunge la „Dilema”, „România liberă” iar în prezent la „Dilema Veche” și „Gazeta Sporturilor”.

Cronicile lui Belphegor (pseudonimul cu care semna rubrica sportivă din „Informația Bucureștiului”) au făcut epocă. Acestea s-au materializat într-un volum de excepție, Cinci ani cu Belphegor, apărut la Editura Sport-Turism în 1975.

Abordările lui Radu Cosașu în ceea ce privește tableta sportivă au o anumită particularitate care străbate ca un fir roșu întregul discurs: pozitivitatea. Prin metode doar de el știute, sportul este privit precum partea plină a paharului, preocupările autorului fiind mai întotdeauna acelea de a releva frumosul din sport, competiția adevărată, fair-play-ul, în detrimentul dezvăluirilor sau a arătatului cu degetul înspre greșeli de tot felul.

Citindu-l pe Radu Cosașu te luminezi tu însuți, într-atât de clar expuse sunt ideile, într-atât de logice argumentele și firești concluziile. Scriitura lui are un farmec aparte ce nu poate veni de altundeva decât dintr-o pasiune extraordinară pentru cuvânt, una probabil egală cu talentul său.

Și în cazul lui Radu Cosașu, literatura e la ea acasă indiferent de genul jurnalistic abordat, ori pe tărâmul jurnalismului sportiv autorul pare să simtă mai bine decât oricând, relevând faptul că zona îi este extrem de familiară și de confortabilă.

În 2003, Radu Cosaşu se adaptează trendului şi reeditează volumul Un august pe un bloc de gheață, în ediție electronică. Succesul de care s-a bucurat această reeditare a dus la continuarea colaborării cu Editura LiterNet, pe piaţa online de cărţi apărând, în 2004, As time goes by. Cosaşu par lui même, un montaj de reportaje, cartuşe editoriale, fragmente de proză, o nuvelă întreagă, cronici de cinematecă şi un fragment de roman.

Ovidiu Blag

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia