O găleată. Nu e plină cu curent, ci cu pietre.
Printre blocurile din cartier oamenii inventează tot felul de bazaconii pentru a-și securiza propriul loc de parcare. Astfel apar tot felul de „instalații”: bolovani pe care proprietarul „de facto” al locului de parcare se iluzionează că numai el îl poate ridica, table sudate, rabatabile și înfipte cu buloane imense în ciment și pînă la mesaje scrijelite care-cum pe proprietate, unele chiar pline de umor (involuntar, de cele mai multe ori). Ieri am văzut însă ceva și mai original…
Găleata asta e plină cu pietroaie și plantată în mijlocul locului de parcare. Se pornește de la premisa că nu are dreptul s-o mute decît proprietarul. E foarte grea, asta fără îndoială. Pietrele sînt acoperite de un nailon, asta pentru că n-ar fi deloc estetic să vedem efectiv pietrele, n-ar da bine probabil. Așa însă arată bine, cochet.
Fir întins!
Instalația aceasta are și un fir, un fel de cablu, care leagă toarta găleții de un stîlpișor. Cablul are 3-4 metri și are rolul de a permite amplasarea găleții exact în mijlocul locului de parcare. În același timp, acest cablu mai are rostul de a securiza găleata, în ideea că i-ar veni cuiva ideea să-i fure proprietarului doar găleata, nu și locul de parcare.
Ansamblul nu arată rău: o găleată plină de pietre, un fir întins elegant pînă la un stîlp de care toată această invenție stă ancorată pentru eternitate.
De fapt parcarea în ansamblul ei nu arată rău: bolovani, chestii sudate și ancorate în ciment, găleți, înscrisuri. O lume, practic.
O lume auto.
