Am făcut un pic de ordine prin actele mamei mele și am descoperit ziarul local, păstrat pentru că acolo era anunțul mortuar legat de decesul bunicului meu. L-am recitit cap-coadă, sînt doar 4 pagini, pînă la urmă, și m-au trecut fiori reci.
Nimic interesant la lecturarea lui. Chiar nimic. Doar politică, pe patru pagini. Și cînd zic politică, mă refer la îndoctrinarea aceea specifică epocii.
Încercam să îmi amintesc cum funcționa treaba cu ziarele de pe atunci.
Parcă erai obligat într-un anume fel să îți faci abonament la ziare. Țin minte că varianta de a ocoli Scînteia, care era eminamente plină de politica internă, comunistă, era să te abonezi la Scînteia Tineretului, care era cam aceeași tîmpenie, doar că era mai de tineret, mai scria despre Cenaclul Flacăra…
Revenind la ziarul acesta, din 1971, am găsit programul TV. Care era un răsfăț încă, din moment ce începea la ora 18.00, nu la 20.00 cum avea să se întîmple la scurt timp după…
Și avea emisiuni una și una, cu Căminul la Stoicănești, Lumea copiilor, Tragerea loto, Telejurnal, Cincinalul în acțiune, Cronica politică, Interpretul săptămînii, Angela Buciu, dar și un film artistic, cu Fred Astaire, apoi iar Telejurnal, și gata ziua.
Ce am mai descoperit, cu aceeași neplăcere, a fost lipsa vreunui rînd despre sport. Nu zic pagină, nu zic articol, ci zic rînd. Deci nici un rînd despre sport, într-un ziar din 1971. Nimic. Nici despre sportul local, nici despre cel național, d-apoi despre cel internațional…
Iar pentru că am vorbit și despre morți, am și aici o observație: în acest ziar nu erau decît patru anunțuri mortuare, semn că dacă se trăia greu, se murea totuși mai rar decît acum.
Așa că nostalgicilor după comunism, le-aș transmite eu ceva, doar că mă abțin.
Le-aș da în schimb ziarul ăsta, să-l citească și ei cap-coadă și după aia le-aș da lucrare scrisă din el, să vedem ce-au reținut.



