După succesul național și internațional al rubricii “Clujul bătut la pas”, avem o alta, de data aceasta cu oameni, nu cu case. Se cheamă “Clujeni de-ai noștri” iar ideea e asta: să vi-i arătăm așa cum sînt ei percepuți, fără să-i întrebăm nimic, fără să-i intervievăm, fără să le povestim viața, pentru că nu-i sigur vă vor să și-o povestească. E vorba despre oameni cu care ești obișnuit să te intersectezi, poate, dar cărora nu le-ai acordat timp. Aici ne putem face timp, nu mult, dar destul cît să vi-i prezentăm pe acești clujeni de-ai noștri. Azi ne ocupăm puțin de Dan Babii, de la Compexit, omul de vînzări pe care ne-am obișnuit de ani buni să-l vedem acolo ca parte intergrantă din…peisaj. Eu îl știu de pe vremea cînd lucra la radio, colaborator, făcea muncă de reporter și comenta chiar și meciuri de fotbal în direct.
Despre job-ul său putem face cîteva observații așa, din avion, fără să ne fi interesat de rezultatele instrinseci (număr mașini vîndute, target-uri și alte cele): nu se „agață” neapărat de client ci îi explică tot felul de lucruri, e calm și sincer, e plăcut, cum ar veni, și termină prin a fi convingător. Dă soluții la aproape orice și asta e bine. Cu colegii lui (pe care am ajuns să-i cunosc și despre care declar că sînt foarte simpatici) are o relație win-win: e tachinat și îi tachinează. Așa cum îl tachinez și eu, atunci cînd îi spun că nu o să învețe niciodată diferența dintre telefonul mobil și cel fix (în sensul că ăla mobil e bine să îl iei cu tine cînd ieși la țigară sau cînd pleci la atelier).
Marea lui vocație pare a fi prietenia. Omul știe lega prietenii așa cum știe ca pe unele dintre ele să le păstreze cu sfințenie. Are prieteni, în general, din lumea sportului, o zonă care îi este extrem de apropiată.
Joacă și acum fotbal la o echipă „de județ” (cum se zicea mai demult), una cu o rezonanță mai deosebită: Magyarfenesi Haladás Progresul Vlaha. Postul său este cel de portar.
Pentru ca să facă față se antrenează de zor, una dintre luptele pe care le dă, cu asiduitate, fiind lupta cu greutatea.
Trage tare la sală, la Alverna Spa, cu un antrenor personal serios, pe care îl cunosc și eu și foarte multă lume, cu Sergiu Vescan. Mereu îmi spune de gramele pe care le-a dat jos și de kilogramele cu care s-a pricopsit.
Dan Babii intră mereu în „programe”, gen nu mai fumez începînd de luni, de la întîi, cu dezinvoltura cu care recunoaște, la un moment dat, că a încălcat consemnul. Noroc că întotdeauna urmează o altă zi de luni, un alt întîi, și altă provocare.
Să stai cu Dan Babii la o poveste scurtă poate fi și pentru tine, clujeanul grăbit, un punct al programului zilnic. Dacă îți găsești ca pretext căutarea unor informații despre mașinile pe care le vinde e și mai bine, pentru că îl prinzi în varianta de costum.
Singurul „risc”, dacă vrei să-l vezi la job, e că s-ar putea ca dintr-o vorbă în alta să ajungă să îți vîndă ceva.
PS
Acuma parcă și văd cum o să mă întrebe colegii lui, cînd ajung prima dată pe-acolo: „păi bine, ce-a făcut Babii atît de special de-ai scris de el?” Nu am încă pregătit un răspuns, mă mai gîndesc cîteva zile.
2 comentarii
Superb articolul! Ati surprins chintesenta babesciana in toata splendoarea ei 🙂
Bun articol.