-Să vezi mă ce pățăsc!
-Ce, mă?
-Deci, mă, fii atent: mă urc înt-o zî pă triiu, dhie la gară să mă duc la Dobașu, în Dhiorghieni. Îl șthii pă Dobașu, ăla dhie îi zîceam noi Prostu, așe, mai aplecat dhie spathie umbla el, tre să-l șthii, mă, așe cu uăthii mari era, bulbucați, așe, zîci că tăt timpu să mira dhie ceva…No, în sfîrșit…Da mă, cum nu șthii care, mă, ăla dhie tăt îi ieșeau bube dhie rîdheam că-i ies bube, nu șthii, așe, mai mnic era el, cu păru ia-șe-ni, pă spathie dat, thie zîci că era Stan și Bran, nu era normal, nu-l șthii pă Dobașu?
…………
Probabil că descrierea a durat mai mult, așa că nu știm pînă la ora aceasta nimic din ceea ce era, probabil, și mai interesant: pățania.
