Anul 2016 este aniversarul 40 de ultimul castig italian la turneul masculin de la Roland Garros. Este vorba de Adriano Panatta, care arata atunci un tenis frumos cu care il punea la punct pe Borg dar si pe toti ceilalti. Pacat ca aceasta frumoasa amintire nu a fost onorata cum trebuie anul acesta, din partea majoritatii jucatorilor azzurri ajunsi la Paris.
Impresia mea este ca anumite jucatoare, mai ales Errani si Vinci, care in trecut au facut mandri sportivi italieni cu performante de calitate, au inceput sa fie invidioase pe Flavia Pennetta. Pennetta care, dupa ce s-a retras din tenis, traieste o viata plina de dragoste , vacante si zambete. Nu se poate exclude ca celelalte, care toate au trecut de tinerete, au inceput sa simta pofta de acest tip de viata, socotind ca bani au pus de-o parte destui. Altfel nu se explica felul in care le-am vazut pe teren, lipsite de vointa si fara conditia fizica adecvata.
Cine inca ar avea chef de lupta pare a fi Francesca Schiavone, la care inca se vede pe fata nebunia neschimbata fata de cand a castigat Roland Garros in 2010. Dar are oricum 36 de ani, si retragerea nu poate fi departe.
Nici nu mai vorbim de baieti, unde Fognini este reclamat acasa de sotia lui Flavia, iar ceilalti sunt nesemnificativi .
Dar uite ca, totusi a venit o surpriza placuta din partea cea mai necunoscuta, Karin Knapp, care a eliminat-o pe Vika Azarenka. Cineva ar putea replica, imediat, ca adversara ei era acidentata, si ca a noastra nu a avut nici un merit. A vorbi asa ar fi greseala mare. Karin a jucat un meci extraordinar impotriva unei campioane adevarate, care a jucat cu vointa mare de castig. Chiar in momentele in care suferinta ei era mai tare, a dovedit odata in plus ce fel de campioana este. In setul doi, condusa, accidentata, a stiut sa schimbe jocul si sa castige setul la tie break. Deci nu avea deloc intentia sa plece acasa. In setul trei chiar nu a mai putut, si la 0-4 a plecat acasa.
Dar sa vorbim un pic despre cine este Karin Knapp, despre care foarte putin se stie. Este o jucatoare de 29 de ani, din provincia Bolzano. La un an dupa ce a debutat in circuitul WTA, cand parea destinat la nivele foarte inalte, i sa descoperit o problema mare la inima si cariera s-a blocat. Din 2010 a revenit pornind din turneele ITF, si din 2012 a reusit sa se aproprie din nou de pozitie 100 din WTA. Cand s-a intalnit cu top ten, le a-pus aproape tot timpul in mare dificultate.
O data ajunsa la pozitia 33 in lume in anul 2015, iarasi o accidentare. De data asta la genuchi. Revenirea ei in turnee, este foarte recenta, acum trei saptamani, la Madrid. Asa ca, cine zice ca acum a avut noroc, sa se gandeasca bine. Si chiar daca soarte a ajutat-o un pic, cred ca si o merita.
Alta italiana care a trecut de prima tura, chiar daca fara zvonuri, este blonduta Camila Giorgi. Joaca un tenis extraordinar, atipic, trage tot timpu. Pacat ca uneori ar fi nevoie si de creier. La ea nici nu conteaza cine e adversara. Ea trage. In zilele bune castiga, in zilele proaste se bate singura. Vedem cat rezista.
Oricum, dupa prima tura felicitari mari merg numai la Karin, bravo la Camila. Un „mersi oricum” pentru Schiavone, Cecchinato si Bolelli. Rusine la tot ceilalti.
