Magazin de pîine. Puțină coadă, 5 persoane. Primul din coadă:
-Domnișoară, care-i cea mai bună pîine de la dumneavoastră?
-Albă, albă feliată, țărănească, avem cu măsline, cu semințe, fără sare, cu sare, toate-s bune…
-Bun-bun, da pe mine mă interesează care-i cea mai bună…
-Vă spun, toate-s bune, da la ce vă referiți?
-Mă refer la o pîine bună, adică să fie bună, că aștept niște musafiri din Germania și nu vreau să mă fac de rușine…
-Păi nu știu ce să vă zic dacă nu îmi ziceți cum să fie…
-Să fie puhavă da nu cu cocoloașe, să fie crescută da nu arsă…
-Cum îi aia puhavă?
-Puhavă. Cum să fie? Adică așa, moale cum ar veni, da nu moale să să lipească de stomac ci așa, puhavă-crescută, adică cum să vă zic, să fie bună, no, n-am cum să explic. Să fie bună.
Primul din spate:
-Domnișoară, eu zic să îi dați o pîine bună și hai să terminăm odată că noi avem servici.