Ana Albu, a treia de sus, de la stînga la dreapta
Vă puteți da ceasul înapoi cu 63 de ani? Vă puteți închipui cum arăta jocul acesta pe care îl iubim atît de mult? Cum arăta baschetul în Cluj în 1953, cum se făceau deplasările domnișoarelor de la U Cluj cu camionul, sportivele luînd loc în spate, în aer liber? Cum arăta un tricou de campioană, păstrat cu sfințenie în șifonier pînă azi? Vă invit la o poveste cu Ana Albu, frumoasa campioană națională la baschet, jucătoare în echip lui U care cucerea primul titlu din istorie pentru acest club…
Întîlnirea mea cu Ana Albu a fost una fabuloasă. Fosta mare sportivă are 87 de ani acum și mintea limpede ca pe vremea cînd jongla cu mingea de baschet pe terenurile de la Dermata și apoi în sălile unde a scris istorie pentru U Cluj.
Povestea sa de viață e plină de întîmplări halucinante, cu realizări și decepții deopotrivă. Ana Albu (Anghel, după căsătorie) nu face caz de acestea, nu le îndosariază, mai degrabă trăiește în prezent și, spre lauda ei, în viitor. A trăit înghesuită în copilărie, în spații mici, apoi, la senectute a fost proprietară de vilă iar acum s-a mutat pentru prima dată în viața ei la bloc, un lucru de care s-a ferit toată viața.
Urmărește și acum sportul, este la curent cu tot ce mișcă în tenis, handbal și fotbal, la baschet uitîndu-se mai puțin. Preferatul său este Nadal dar știe și de năzbîtiile lui Kyrgios și e la curent cu cîștigurile financiare ale Simonei Halep.
Ana Albu (Anghel), la 87 de ani
Lucrează pe bază de program, știe clar ce posturi, ce emisiuni și ce transmisiuni sportive are de urmărit a doua zi.
Despre viața ei de sportivă își amintește: „Era o epocă romantică. Am început la Dermata, apoi la echipa U Cluj a venit un antrenor foarte tînăr, Alexandru Șerban, care a făcut o selecție și a adunat la U sportive foarte bune. Așa că în 1953, într-un campionat care parcă avea 10 echipe, noi am reușit să le luăm titlul național chiar la Oradea, adică pe teren străin cum ar veni, nu la noi, la Cluj. Plusă că Oradea era atunci echipă tare de tot. Nu mai știu dacă atunci, dar în acei ani făceam deplasări și cu camionul, în spate, dar nu ne păsa, ne plăcea sportul. Cel mai frumos era cînd mergeam la meciuri cu trenul, puteam admira peisajele stînd confortabil. ”
Despre condițiile de pe atunci își amintește și alte lucruri: „Eu lucram la contabilitate. Țin minte că ne trebuiau scoateri din producție iar șefii se uitau cîș la noi cînd trebuia să ne dea drumul la meciuri, dar noi de-abia așteptam. Ne plăcea foarte mult ceea ce făceam. Jucam cu sufletul și din tot sufletul. Jucam pentru oraș, pentru U Cluj, eram mîndre de asta. După ce am cucerit primul titlu pentru Cluj am fost și mai mîndre. Cred că nu le-a prea convenit celor de la București, pentru că după ce am luat și în anul următor titlul, în 1954, ne-au trimis tricourile de campioane deteriorate, rupte chiar. Țin minte că antrenorul Șerban le-a făcut pachet și le-a trimis înapoi. De aia nu mai am eu decît un tricou de campioană, cel din 1953, pe care l-am păstrat cu sfințenie.”
Tricoul oficial de campioană, 1953.
În istoricul clubului U Cluj scrie așa: „Sa reamintim numele realizatorilor acestor victorii de excepţie – primul titlu naţional pe echipe adus de “Ştiinţa” Cluj şi oraşului Cluj: Cristea Margareta şi Cristea Elisabeta, Susana Şerban, Elza Gruber Sebestyén, Marta Papp, Ana Albu, Ileana Vinceller Rostaş, Frida Halmágyi, Georgeta Moldovan, Ana Berezky, Eva Kiss, antrenor Alexandru Şerban, care la vârsta de numai 30 de ani- performanţă neegalata până atunci- reuşeşte cu echipa această unică performanţă.
În anul 1954, echipa de fete “Ştiinţa” Cluj a repetat isprava din anul anterior, câştigând un campionat naţional, disputat pentru prima oară în sistem tur-retur, fără nicio înfrângere – 18 partide , stabilind un record neegalat până în prezent”.
Această doamnă a baschetului românesc, a baschetului de la U Cluj trăiește și-acum cu amintirile acelea frumoase. Ochii i se luminează și apoi i se umezesc cînd rememorează clipele acelea minunate.
Pentru mine momentele discuției cu ea m-au urmărit încontinuu de atunci încoace. Sînt absolut fascinat de faptul că foarte aproape de mine, în vecini cum ar veni, locuiește o campioană națională la baschet, o echipieră a formației U Cluj, club care a cîștigat atunci, în 1953, primul titlu din istorie.
Ana Albu, a patra de la stînga la dreapta
M-am tot gîndit, și-o să le propun celor de la club să redea acestei doamne a baschetului clujean cîte ceva din meritele pe care trecerea timpului le-a mai estompat.
Doamna Ana Albu merită din plin această recunoaștere. Este o adevărată campioană și azi, cînd își duce cu demnitate și luciditate viața, într-un pas egal dar energic.
O doamnă care este la curent cu tot ceea ce se întîmplă.
Mă bucur de această întîlnire. Așa am ajuns și noi la curent cu faptul că o mare campioană trăiește și acum cu amintirea unor rezultate sportive de excepție pe care le-a obținut alături de alte mari doamne ale sportului clujean. Se raportează la trecut cu plăcere, chiar dacă viața ei continuă cu planuri pentru viitor…
1 comment
pai sa o invitam vineri(maine)sa faca angajarea la meciul cu sepsi !!!