O zi ploioasă, un cer gri, o atmosferă ușor sumbră, toate mi s-au luminat, dintr-o dată. Am fost azi într-o vizită la cineva și-am dat cu ochii, din prima, de acest spațiu amenajat extraordinar. Așa mi-am închipuit dintotdeauna o curte. Sigur, trebuie să și ai o curte, dar dacă tot o ai, nu acesta ar fi o curte amenajată cu cap?
Cei care au aranjat lucrurile aici au minte, în primul rînd. Cei care locuiesc în această casă, c-or fi bunici, părinți sau nepoți, au ce face aici, în curte.
Există așa:
-un teren de fotbal pe „porți mari”, cum ar veni, unde merge de minune un trei pe trei.
-de-a latul, se poate juca un „unu-la-unu”. Se pot monta două porți mici, pe care le vedeți la mijlocul terenului, în dreapta.
-în trei locuri, dintre care unul vi-l și arăt aici, pe un copac, sînt montate trei panouri (coșuri) de baschet.
-scaunele pe care le vedeți în prim plan știți ce sînt? Sînt „fileul pentru lab-tenis”, adică o sfoară e fileul propriu-zis și scaunele sînt „stîlpii”.
-undeva, în afara fotografiilor pe care vi le arăt mai există două tobogane, un balansoar, un hamac…
-într-un copac există o casuță pentru copiii, așa cum ne făceam și noi, pe vremuri, cu Cori, în casa lui de pe Pavlov.
-undeva, se vede în poza principală, e și o masă de ping-pong, strînsă acum, dar funcțională atunci cînd timpul ține cu jucătorii.
-avem, după cum puteți vedea, și un tricolor. Pus doar pentru cei din familie, în curtea interioară, nu la vedere, la stradă, pentru…poze.
Spuneți și voi, nu-i ăsta un model de cum se poate face un lucru cu cap?
Nu este acesta un model de copiat pentru cei care stau la curte, să-și poată optimiza spațiul astfel încît membrii familiei să poată face și un pic de sport, la ei acasă?
Eu zic că este.
