Foto: www.gastein.com
Concertele estivale susținute de orchestra Johann Strauss, la Bad Gastein, au o tradiție impresionantă: de 126 de ani ele se desfășoară cu regularitate iar de 30 de ani la pupitru se află venerabilul Baldur Pauss, considerat un adevărat tezaur al Austriei.
Acest dirijor născut în 1935 impresionează și azi prin verva sa și sunt deja de notorietate introducerile (altfel cam lungi) pe care le face întotdeauna înaintea fiecărei piese care urmează a fi interpretată. A fost amuzant un lucru: pentru că primul concert s-a desfășurat în aer liber, la Meran Garden, și cum nori amenințători de ploaie își făcuseră la modul cel mai serios apariția, aceste mini-discursuri de dinaintea pieselor au fost scurtate de către Baldur Pauss la maximum, el însuși realizînd, cu autoironie, acest lucru.
Baldur Pauss, al doilea din stînga
Peste cîteva zile, la al doilea concert, care s-a desfășurat în impozantul Grand Hotel de l’Europe – Sala Vieneză, compozitorul și dirijorul Baldur Pauss „și-a luat revanșa” și a ținut adevărate lecții muzicale înaintea interpretărilor propriu-zise, unele care s-au constituit și în incursiuni în istoria muzicii, foarte gustate de către cei prezenți.
Dincolo de interpretările impecabile din ambele zile, dincolo de tradiția aceasta cu desfășurarea de peste un secol a concertelor, dincolo de magia muzicii alese, cu un repertoriu de vis, concertele din Bad Gastein au și un altfel de farmec.
A fost în prima zi experiența de a vedea într-o grădină de vară o orchestră de un asemenea renume, cu muzicieni deloc deranjați de forfota inerentă din jur, cu oameni care mîncau, mai beau cîte o bere sau cîte un șnaps, mai șușoteau sau cîte unul chiar vorbea cu glas mai ridicat…A fost interesant să simți cum muzica a amînat parcă ploaia, cu acest Baldur Pauss uitîndu-se mereu spre cer, parcă implorîndu-l să mai aibă răbdare cu ploaia pînă se vor cînta cele 10 piese din program…Nici pauza, care e sfîntă la concertele din Bad Gastein, n-a mai avut loc, de frica ploii.
Și a mai fost ceva interesant: să urmărești cum se adună interpreții: una dintre violonceliste cobora scările pînă la terasă, cu instrumentul în spate, pianistul a venit în goană, în ultimul moment, transpirat, pentru ca mai apoi să cînte minunat, trompetistul se încălzea cu o…țigară.
Apoi, la al doilea concert, la Grand Hotel de l’Europe, în Sala Vieneză, decorul s-a schimat de-a binelea. Intrări somptuoase, cu covoare roșii, sală plină de istorie, inclusiv cu un tablou pe perete ilustrînd un portert al lui Baldur Pauss, o legendă și în Bad Gastein…
Sala, deși mică, avea o acustică bună iar repertoriul a fost ales atît de bine încît muzica reușea să te transpună parcă într-o altă lume.
Dincolo de repertoriul clasic, s-a cîntat și Wunderland bei nacht, de Klaus-Günter Neumann (găsiți povestea ei pe internet), sper să vă placă, o piesă mai altfel…
Cea mai aplaudată (din păcate nu o avem în înregistrarea cu orchestra din Salzburg) a fost aceasta, Bacarolle, de Offenbach, pe care însă am ales să o ilustrăm astfel:
