Greierii mei, care au ținut-o din concert după concert în ultimele două luni, au lăsat-o mai moale. Au trecut la mezzo-forte, după ce o vară întreagă au cîntat din toți… rărunchii. A fost, cu siguranță, cea mai aglomerată stagiune din ultimii ani
Iar concertele ar fi putut fi, pentru unii, insuportabile.
Niciodată pînă acum n-am auzit o asemenea desfășurare de forțe precum în acest an.
Cred că-i putem spune Anul Greierului.
Pînă tîrziu, înspre ora 1 noaptea, greierii au înnebunit insomniacii o dată în plus.
Ei cîntă, cică, din trei mari motive:
1. Pentru a interactiona cu femelele
2. Pentru a impresiona o femela careia i-a atras atentia
3. Pentru a comunica cu ceilalti greieri ce ar trebui sa pastreze distanta
Azi noapte, cînd i-au auzit cum își răresc intervalele la care icnesc am luat pe rînd primele două motive și mi-am dat seama ce drame s-or fi petrecînd în lumea lor.
În plus, am citit că greierii cam atît și trăiesc, trei luni.
S-ar putea, așadar, în serile următoare, să se interpreteze un recviem.
Vine toamna, e clar.
