Am citit un articolaș despre cum să își asorteze bărbații batista aia de pus la vedere în stînga sacoului. Așa mi-am adus aminte de cum era cu batista pe vremea cînd n-o țineai la vedere, ci în buzunarul pantalonilor.
Dacă îmi aduc bine aminte, și îmi aduc, dacă nu aveai batistă în buzunar nu erai om. Pînă și la școală, în ciclul primar, îți controla „tovarășa” unghiile și… batista.
Dacă erai răcit, să zicem, imaginea aceea cu o batistă scoasă pe masă după ce a fost folosită intensiv nu era una dintre cele mai frumoase expuneri posibile…În schimb își arăta utilitatea. Cam singura. Pentru că în rest, mai degrabă te încurca: dacă aveai doi lei la tine, cînd scoteai batista îi împrăștiai și pe ăia pe jos și de multe ori îi chiar pierdeai. Ba nu, mai era bună la fotbal, cînd cădeai și erai plin de sînge în genunchi sau în palmă: batista, udată la chiuveta din școală, era un fel de trusă de prim-ajutor, prima care îți alina durerea. Sau, zice un amic, o mai puneai pe frunte cînd aveai febră. Tot udă, clar.
Fetele o purtau un pic mai ciudat, sub mîneca de la uniformă sau jerseu.
Era interesant.
Lumea batistelor pare să fi trecut. Chiar și pe google, dacă intri și scrii batista, ți-l dă pe Dave Batista (care e de fapt Dave Bautista), un vestit wrestler.
Și, pe cînd să încheiem mica incursiune în lumea batistelor, am aflat că nu le putem chiar îngropa definitiv: cică amicul meu Ovi Tebu poartă și în ziua de azi batistă. Călcată, frumos, accesoriu obligatoriu la orice ținută. Bravo lui!
