Ne-am luat cu treaba în ultimii ani și am uitat să marcăm metodic momentul acesta al anului. Am ales această poză pentru că e și Arthur în ea, nu ca să se simtă alții omiși. Ne gîndim la toți cei care au trecut prin… mișcare.
Așadar povestea-i simplă: acum 7 ani am început, or fi trecut pe-aici cam 50 de oameni, am jucat afară, în parc, am jucat pe frig, pe caniculă, pe ploaie. De vreun an ne-am tras în sală, unde e foarte bine. Am rămas cam 16, ne întîlnim cu plăcere, jucăm, povestim, ne mai certăm, ne mai împăcăm, mîncăm omletă și bem cafea după meciuri, nimic deosebit și totuși atît de plăcut…
Mîine, așadar, putem să ne gîndim un pic și la asta…
Un fel de la mulți ani, cum ar veni…
