Patru dintre cei 10 care am jucat azi ne-am uitat la meciul Simonei, așa că ne-am împărțit doi într-o echipă, doi în alta (Tebu cu Simu, eu cu Chertes). Loturile s-au completat în echipa mea cu Lăpușan, Ilea și Rus, iar dincolo cu David, Silviu și Miclăuș.
Primul meci l-au luat ei, următoarele trei noi.
Apoi au început abandonurile, și odată cu ieșirea lui Silviu se părea că ei vor pierde.
Nu a fost așa, pentru că au revenit la 2-3 și dacă nu veneau copilașii de după noi la antrenament probabil că ne-ar fi egalat la trei, pentru că aveau avans cu 8-3 în meciul șase. Oricum am declarat egalitate, așa că nimeni n-a suferit din pricina rezultatului final.
Am acordat și MVP-ul, lui Ilea, cel care a întrunit toate sufragiile (practic am revenit la varianta clasică, în care premiem cel mai bun om după Lăpușan, care nu se pune, că a făcut baschet la viața lui).
Ce putem spune, fără să greșim, a fost faptul că la nivelul implicării fizice s-au făcut pași considerabili în ultima vreme și azi parcă mai mult ca în alte dăți, cu toții alergînd și implicîndu-se foarte mult.
Bine, să trecem la masă.
La masă am mîncat, unii mai mult, alții mai puțin, și dacă mai există o categorie în afară de „unii” și „alții”, atunci da, aia (categoria) n-a mîncat deloc.
Sufletul petrecerii, de obicei, Tebu, a fost mai discret azi. Poate n-a fost în formă sau, cine știe, o fi căzut fizic după primul șnițel.
Lumea s-a mai înviorat odată cu vizita lui Liviu, care prins cu karatele (deplasare cu fiul său) și-a găsit timp să ne onoreze cu prezența. N-a mîncat n-a băut, dar a plătit.
De asemenea, ca de obicei, Daniela și-a făcut și ea apariția și a crescut nivelul conversației, tot ca de obicei.
Cam asta ar fi, dacă e, vorbim!
Hai, papapa.
