La cea mai recentă întîlnire a noastră, mi-a făcut o sinteză a solitudinii din tenis.
-Ovi, mă cam enervează ăia care tot zic de Simona Halep că de ce nu cîștigă turneu mare, și din astea. Păi să îți zic cum îl văd eu problema.
În tenis îi greu, că ești singur pe teren. Adică no, să fii singură, în general îi greu, nu doar cînd îl intri într-un joc. Dar în tenis îi foarte greu, îți dai seama. Nu ai echipă, că la echipă, să zicem la fotbal, îi mai simplu: nu joci tu, joacă ăla, nu fugi tu, fuge ăla, prinzi o zi proastă nu se vede chiar așa. Dar în tenis se vede.
Sau: nu dormi bine, nu mănînci poate bine, te doare burta, îl amețește capul, lucruri din acestea care se mai întîmplă la toți oamenii dar care cînd ești singură și joci tenis se cam simte.
Deci nu îi ușor deloc, să știi, cu tenisul. Prea se grăbește ăia care comentează că hîr, că mîr, că o fi și o păți. E greu cu tenisul.
De fapt știi unde e la fel de greu ca la tenis? Poate chiar și mai greu un pic. Adică nu mai greu, poate mai complicată…
În box.
Știi de ce?
Că tot așa îi și la box pînă la un moment dat, ca la tenis, adică tot singură ești în joc, mă rog, în ring acolo. Deci seamănă cu tenisul, în sensul ăsta, de singurătate.
Numa că știi care îi faza Ovi, adică deosebirea?
Că la tenis no, dacă greșești, asta este, dă celălaltă mai bine. Numa că la tenis dacă dă celălaltă mai bine nu se vede. Da la box dacă nu dai tu și dă celălalte mai bine, se cam vede. Că se învinețește ochiul sau se rupe coasta, asta îi diferența.
