Cînd vine Andrieș la Cluj încerc să nu ratez întîlnirea. Motivele sunt diverse dar poate acum merită să spunem doar că a știut și continuă să știe să se însoțească de muzicieni adevărați, care dau întregul unor muzici și texte făcute cu cap.
Sentimentul acesta l-am avut și în această seară, cînd pe scenă au urcat cei patru: Alexandru Andrieș (voce, chitară), Berti Barbera (voce, muzicuță, percuții), Maria Ioana Mîntulescu (voce) și Sorin Romanescu (voce, chitară bariton).
Sonorități noi au îmbrăcat în alte straie piesele lui celebre (ca să nu le spunem vechi, pentru că nu ne place…), armonii speciale, distinse, pline de farmec conturînd în stil nou, original, imagini pe care le știam, dar altfel…
Pînă și celebrei „Cea mai frumoasă zi” i s-a găsit o formulă inedită, o orchestrație de bossa nova de mare efect.
Seara a avut, vorba lui Andrieș de pe scenă, antreuri, supă, felul principal și desert.
Iar la desert, cei patru au smuls ropote de aplauze dar și hohote de rîs, asta pentru că au cîntat dar mai ales au rostit cuvinte care ne umplu spațiul media în ultima vreme, nume din politichia noastră atît de originală. Iar ironiile au fost dintre cele mai fine, deși poate personajele invocate ar fi meritat mai puțină…considerație.
Nu că ar fi de mirare, dar totuși ar fi de consemnat că sala Casei de Cultură a Studenților din Cluj a fost plină-ochi, ceea ce înseamnă că muzica bună și oamenii de spirit sunt apreciați dincolo de modă sau de vremuri.
Alexandru Andrieș și prietenii săi au făcut o treabă excelentă, pentru care merită aplaudați mereu.
