Patru pe patru preț de șase meciuri ne-am confruntat sâmbătă dimineață pe parchetul încins de la Ghibu, echipele arătând în felul următor: Tebu, Oli Botezan, Chertes și Ovidiu Blag (cel care și-a condus trupa cu măiestrie) în echipa de culoare închisă, albii (și galbenul) replicând prin Silviu, Dani Rus, Mihai Miclăuș și subsemnatul.
Silviu și-a făcut apariția la sală surprinzător de devreme după un cantonament de câteva zile (sau ore), fapt ce s-a văzut pe tabela invizibilă de marcaj. Adversarii noștri s-au lăsat timorați de jocul foarte bun de început pe care l-am practicat, unul în care ne-am gasit armonia atât în atac cât și în apărare, coșurile repetate înscrise de noi turnându-le plumb în ghete acestora.
Pe nesimțite s-a făcut 3-0 la general pentru formația de culoare deschisă, moment în care Blag a intervenit cu o sclipire de geniu pentru a face ordine în jocul echipei sale. Acesta a prezentat o nouă tactică coechipierilor săi, una care a dat roade, aceștia reușind să egaleze situația la general, alături de el bineînțeles, sportivul în cauză fiind dispus la efort mai mult decât de obicei. În acel moment s-a decis încheierea etapei de baschet, ca să nu se supere nimeni.
Din tabăra adversă aș remarca risipa de efort și energia lui Florin Chertes, care a propulsat echipa lui spre trei victorii la rând. De la noi aș remarca pe toată lumea, unele sincope pe tranziția defensivă ducând la scorul final care s-a consemnat.
Precum liderii consacrați ai lumii, Blag și-a acordat titlul de MVP, iar la cafea s-a putut observa o lacrimă de emoție pentru această decernare… sau o fi fost de la soarele puternic al amiezii. În încheiere, vă las cu un mesaj rostit de personajul principal al zilei: „Ce poți face cu mintea nu poți face cu picioarele”.
Mișcarea continuă!
