Vă spuneam încă de ieri că această cronică va fi scrisă, în premieră, de noul nostru coleg de mișcare Oli Botezan. Omul s-a conformat, chiar dacă la început a părut oarecum contrariat că nu doar trebuie să joace baschet ci și să scrie despre asta… Hai să vedem ce a produs:
„Ajung la sala pe la 8.30, Blag e deja cu mîinile în șold în ușa sălii și zice: “ băăăă, la ora asta se vine? E și și 25, alo, deja întîrzii?” Oioioi, zic Blag nu a gasit sparanghel ieri în piață și e turat. Și cumva m-am simtit că toți erau acolo deja, plus că mă gîndeam că Blag nu avut ce pune lîngă ouă la micul dejun…
Bine, nu-i vorbă, că după mine a mai ajuns un jucător, Miclăuș, așa că doar atunci se poate spune că am fost în efectiv complet.
Începe meicul. Noi, albii, 5, ei negrii, 6.
Echipe destul de echilibrate la prima vedere, facute de Blag inainte de faza cu sparanghelul. Ca să folosesc un limbaj de lemn marca Hizo, pe un fond de joc mai bun al adversarului am infrînt.
Adica am inceput in forta, primul meci l-am castigat categoric, dar asa cum am zis mai sus, negrii incet incet au echilibrat, au castigat si au tinut-o asa pana la final unde am infrant.
Ciucă a fost MVP pe merit, foarte bun de la distanta, efort bun in toate meciurile.
In ultima partidă a imbracat tricoul alb incercand sa ne ajute dar eram prea cazuti la datorie ca sa mai schimbăm soarta…zilei.
Si ca sa inchei intalnirea cultural sportiva de sambata dimineata in aceeasi nota in care am inceput-o, am pierdut loviturile libere care desemneaza scriitorul cronicii, cu Blag bucuros ca mi-am primit pedeapsa pentru intarzierea de dimineata. La petrecerea traditionala de dupa nu am participat dar sunt sigur ca toti au dat 150% din ei acolo” (o cronică de Oli Botezan).
