Nu știu cu ce-am greșit în viața anterioară, dar se pare că în viața asta îs pedepsit să scriu cronica baschetului de sâmbătă dimineața. Atunci când particip.
Să o luăm de la început. La 8.30 era toți prezenți la sala unde avea să se desfășoare spectacolul sportiv. 8 bucăți masculi feroce. Pe drum m-am întâlnit cu Tebu și-am văzut o sclipire de învingător în ochii lui. De fapt, când m-am uitat mai bine, era proiecția meniului de la 4champions, Tebu știind exact ce o sa mănânce la after party de cum s-a trezit.
S-au făcut două echipe echilibrate, la negrii eu, Ciucă, Rus și încă un jucător care nu a vrut să semneze foaia aia cu datele personale așa că nu putem să-i divulgăm identitatea. O să-i zicem pe numele de indian “pata albă dintre ochii caprei negre” . La albi Lăpușan, Chertes, Tebu și Negoiță.
Am început în forță 1-0 pentru noi, apoi am cedat două jocuri și l-am luat pe al 4-lea. După vreo oră și douăzeci de minute era 2-2, meciuri foarte strânse și spectaculoase, risipă maximă de efort. În momentul ăsta al zilei mi-a trecut primul gând cum că voi scrie cronica iar. Și am avut dreptate, după încă două meciuri foarte strânse albii au învins cu 4-2 așa că au urmat la negrii loviturile de departajare pentru desemnarea scriitorului. Pe care bineînțeles că le-am pierdut în finala cu Ciucă, el băgând 3 din 3, eu doar 2 din 3. Iar Tebu avea aceeași licărire în ochi, meniul de la 4 champions. I-am făcut pofta și ne-am retras acolo pentru dezbateri pe teme diverse, mâncare și băutură după pofta fiecăruia.
Chertes a fost desemnat MVP și i-a fost decernat trofeul suprem cu forța, în timp ce pleca spre casă.
În speranța că nu o să fiu tot io aici săptămâna viitoare, numa bine!
