…n-o să-l găsiți aici, dar ar fi un subiect interesant.
Până una-alta, dragi prieteni, ne aflăm în data de 29 octombrie, ceea ce înseamnă că ne bucurăm de cea de-a 302-a zi din anul 2019. Mai sunt 63 de zile până la sfârșitul anului…o fi mult, o fi puțin?
Începem jurnalul de astăzi cu un sincer și călduros „La mulți ani!” spus cu ocazia Zilei Internaționale a Internetului. Bineînțeles că tot de la el știu. L-am prins cu garda jos, că altfel ăsta n-ar fi zis o vorbă. Îi ficior fain, fidel, stă alături de noi pe toate dispozitivele și ne ajută în fiecare zi. Să trăiești bre Netule și când o fi mai rău să ne mergi așa de bine!
Să trecem la știri.
Corespondentul nostru din India, Dinesh Kumar, s-a strecurat într-o sală de examen și priviți peste ce a dat…
Bine…povestea asta e rodul unor ani grei de muncă în care frații noștri de peste mări și țări s-au zbătut să eradicheze copiatul. Uite că fac progrese. Știm pe surse că profesorii indieni nu mai zic „Scoateți o foaie de hârtie!”, ci spun „No`…capu` la cutie!”
Pentru următoarea știre vă rugăm să scoateți copiii din cameră. Urmează imagini și informații cu un puternic impact emoțional.
Se zice că Wawa Chombonggai a revenit în mijlocul tribului de canibali care a vrut să-l mănânce în urmă cu 13 ani. CLICK AICI pentru a vedea cum a fost primit!
Primul meu instict a fost să zic că a fost primit „cu masa pusă”, dar nu e așa. Cică rudele i-au oferit o primire calduroasă…și nu…nu în oala de pe foc. Pur și simplu o primire călduroasă. Daaar…că există și un dar…în ciuda acestei primiri călduroase, Wawa s-a certat cu rudele lui pentru ceea ce i s-a întâmplat unui unchi de-al său, pe care familia l-a ucis și l-a mâncat, după ce s-a aflat că acesta a avut o aventură cu o femeie măritată. Bă, ej nebun?!
Pentru următoarea știre rămânem în bucătărie, dar ne mutăm în Franța.
O doamnă respectabilă, în vârstă de 90 de ani, a decis să își vândă casa. Ei bine, când au venit evaluatorii…iată ce au găsit deasupra sobei din bucătărie.
Vorba poetului…cine are noroc…are, cine n-are…n-are. Când m-am dus ultima dată la ai mei, în Zorilor, aveau și ei lipite sub hotă câteva etichete de salam, ceva buline ce se puneau pe pachetele de biscuiți la ofertă, niște stickere cu flori, ciuperci, clădiri și un fotbalist cu mingea la picior. Și asta doar în bucătărie. Că în baie cred că tronează și acum celebrele etichete de șampon…Cred că fac, în total, 25 de bani dacă le dezlipesc eu și vreo 7-8 bani dacă le dezlipește clientul. Se bagă cineva?
Încheiem jurnalul de astăzi cu o poză realizată, în urma cu ceva timp, de reporterul nostru de teren.
