Atît de mult am promovat cartea asta, „Hat Ovi, Eseuri de frizerie”, că ne-am gîndit acum să vă spunem și despre ce e vorba în ea. Așa, în mare. Și cum e foarte greu ca autorul să vorbească despre cartea sa, cele mai potrivite cuvinte ni se par cele scrise de actorul Dragoș Pop în prefața acesteia. Dacă nu vă plictisiți, că nu-s foarte multe cuvinte, vă lăsăm să le citiți să să hotărîți dacă merită să veniți la lansarea aceasta sau dacă veți da și bani pe ea la un moment dat.
Așadar, iată ce spune actorul Dragoș Pop despre cărțulia asta:
„În viziunea mea, avem ı̂n față un triptic compus dintr-un eseu despre ascultare, un sitcom cu titlul: Ioji sau când Atlantida avea accent unguresc și, evident, studiu de ı̂naltă ținută academică Poetica Simplității. Cu Blag m-am ı̂nșelat plenar, dar fecund. Gândindu-mă că – la ce gură are – nu prea e loc pentru a mai asculta pe cineva, ei bine, zbif-zbaf, această carte.
-Dacă un ascultător mediocru ascultă cu urechile, unul bun cu capul, iar unul desăvârșit cu sufletul, atunci pe Blag ı̂l simți ascultând cu inima ı̂n palme. O calitate esențială la orice prozator ascultarea ı̂i vine ca turnată lui Blag. Îl simți cum ascultă: ı̂ncordat, grijuliu și rotund. Când spun rotund nu mă refer la desenul dat de Creator spre amuzamentul amândurora, ci la faptul că Blag ascultă uitându-se pe sine ı̂n interiorul poveștilor, urmând a se recupera
cu mirarea sporită, gura până la urechi și fără concluzii.
Participarea ritualică la lumea zugrăvită de Ioji e mult mai importantă decât concluzia, traseul sau ı̂nvățămintele unei povești. Să te poți scufunda inocent și febril ın̂ magma fierbinte a unei povestiri, iată, o calitate pe care cei mai mulți dintre noi am pierdut-o. Această lecție despre ascultare, pe care mi-a predat-o Blag, comportă o subterană greu detectabilă și anume: ı̂mbracă ı̂n eleganță și crește ı̂n elevație de spirit toată acea lume, tot acel aer al timpului, proiectându-le direct ı̂n mister, ı̂n poveste, ı̂n legendă. O legendă urbană, ce-i drept, dar legendă.
-Avem, de asemenea, un sitcom de cea mai bună calitate cu titlul – Ioji sau când Atlantida avea accent unguresc. Adică, de cel puțin cinci ori, pariez, o să vă sară mucii de râs. Fiecare povestire este un episod avându-l ı̂n prim-plan pe Ioji, frizerul. După cum observăm din titlul sitcomului, Ioji nu e un om, un personaj, ci e o lume, un univers. O lume fragilă care ı̂ncet se scufundă, dispare sau, pentru a fi ı̂n acord cu delicatețea scriiturii, un univers elegant care face loc unuia mai tânăr. Dar, ce conține acest sitcom? Formule magice pentru deschiderea unor porți spre alte dimensiuni: „Hát, Ovi!” Suprarealism austro-ungar: „Și tare mi-o plăcut ideea acesta, să dau hexagon.” – Reflecti̦i aproape mistice: „Veneau scriitori, îmi ziceau lucruri interesante, parcă și eu când mergeam acasă eram mai deștept.” – Crochiu de destin fără ramă: „Am trebuit să lucrez de mic, nu am avut așa lejeritate de bani în familie.”
– Pentru nostalgicii comunismului, cea mai fermecătoare cuprindere a distopiei totalitare: „…unii la care pare rău că nu mai este comunism… păi cum se pară rău dacă aia au trimis la mine, un copil, la lucru, fix în ziua de 1 Iunie, când altul poate a primit acasă o ciocolată sau ceva. Eu am primit voie să stau de 1 iunie în picioare opt ore, că și acum țin minte cum m-au durut picioarele.” – Bijuterii și perle de Zalău: „întăritor de păr de Zalău”, „…că țuica ăla o murit de tânără.”
-Cronologii perisabile: „Hát Ovi, la mine în caiet deja îi spune că l-ai depășit limita, trebuie să vii la tuns, hát nu are rost să îl tot lungești problema asta.” Poezie: „Am plâns o zi întreagă, foarte mare păcat o fost să vezi așa o pasăre frumoase, moartă, pe jos.” Misterium magnum: Cine-l tunde pe Ioji? Și multe altele. A treia formă sub care poate fi privită această carte este cea de studiu exhaustiv cu titlul Poetica Simplității. Ceea ce mă fascinează cu adevărat la această carte, aparent fără pretenții este simplitatea. Să reușești, ı̂ntr-o manieră atât de simplă, să faci aceste pagini să vibreze de viață, să mustească de emoție și de haz, este un secret pe care Blag ı̂l deține și pe care, declar public, ı̂l invidiez. Cum spunea, cândva, un profesor drag: „să faci chestia să pară simplă, domnule, acolo-i chichirezu.” Atunci când ı̂l asculți cu adevărat pe celălalt, atunci și numai atunci, are loc acel „schimb intercultural”, care face ca absolut orice chestiune să fie simplă.
Această carte nu doar amuză, bine-dispune și distrează, ci, cu adevărat, ı̂ncântă. Fiind ı̂n compania ei o bună bucată de timp am devenit intimi și mi-a destăinuit un secret – tânjește după o continuare. Așa ı̂ncât, dragă Blag, la lucru! Iar dumneavoastră, oriunde v-ați afla, vizionare plăcută”.
Dragoş Pop, actor
Vă așteptăm la lansare joi, 12.12. ora 16.00, la Hotel Platinia.