Rămîn mut, de cîteva săptămîni, de fiecare dată cînd Raed Krishan postează pe facebook fotografiile din „vremea Covidului”. Mi se pare atît de autentic ceea ce face, mi se pare atît de real, atît de aproape de ceea ce văd și eu pe stradă dar nu știu surprinde, încît nu prididesc să dau share acestor poze minunate. Ceea ce face Raed e minunat. Așa c-am vorbit cu el, să-l descos:
-Raed, de unde ideea asta minunată?
-Trăim niște vremuri nemaiîntâlnite de noi până acum și probabil va mai trece un timp până vom mai traversa o astfel de perioadă, de aceea m-am gândit că trebuie să fac ceva care să rămână. Pentru că este un moment important în istoria recentă a omenirii. În plus. obiectul muncii mele, sportul, s-a întrerupt din cauza pandemiei și a trebuit să-mi ocup timpul. Totul a început cu poze prin București, apoi lucrând la un proiect pentru Gazeta Sporturilor, când i-am imortalizat pe sportivi în echipamentele de concurs acasă în diverse locuri, mi-a venit ideea să surprind viața cotidiană și situații inedite și din alte orașe.
–E ca o expozitie itinerantă. Care ar fi asemanarile sau diferentele dintre orase, locuri pe care le-ai surprins?
-Am fotografiat în nouă orașe, București, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca, Constanța, Târgu Jiu, Alba-Iulia, Sebeș, Sibiu, și pot spune că în capitală am găsit contraste chiar și între cartiere. În unele ”bătea vântul” iar în altele era furnicar. La fel e și la nivel național, unele orașe erau mai pustii decât altele. Brașovul m-a surprins, mi s-a părut cel mai gol dintre toate. Mi-a plăcut că în Cluj, orașul în care m-am născut, am putut să ascult liniștea în centru, acolo unde în vremuri normale e multă agitație și zgomot. Un alt aspect comun tuturor orașelor, pe care l-am simțit pentru că de multe ori în interiorul lor am mers pe bicicletă, este faptul că aerul era mult mai respirabil, cerul mai limpede. Mi-ar plăcea că oamenii să conștientizeze acest aspect și să încerce să aibă mai multă grijă de planetă pe viitor pentru că este în interesul nostru.
-Cum te raportezi tu la această nouă ipostază, aceea de a surprinde strada?
-Întotdeauna mi-a plăcut să fac fotografie, indiferent de domeniu, de aceea nu mi-a fost greu să fac tranziția de la sport la altfel de evenimente. În plus cred că această pauză de la sport m-a ajutat să ies din rutină și probabil voi privi altfel primul eveniment sportiv la care voi merge.
Raed Krishan e un personaj în sine. Ca orice om de valoare el e modest. Îl știu din vremuri de demult, de cînd era „interzis de tînăr” și lucra deja în redacția de la Cluj a Gazetei Sporturilor, trust la care evoluează și acum. Pe atunci Raed juca și fotbal, era portar, dacă bine îmi aduc aminte, și făcea echipă cu alde Bichiș, Fornade și compania, frumoasa trupă de la Cluj a Gazetei. L-am rugat să-mi trimită niște rînduri despre el, să-l caracterizeze, un fel de cv. Nu mi-a trimis. Și mi-a plăcut inclusiv asta la el. Ce să-mi trimită, dovezi că e un profesionist? Pentru el vorbesc fotografiile. Și chiar că vorbesc, nu vi se pare și vouă?
Și totuși, mi-a zis ceva:
„Nu am multe de spus. În mare, din 2004 la Gazeta Sporturilor, Olimpiada Londra 2012, turnee de mare slam, Roland Garros și Wimbledon, campionate europene și mondiale de gimnastică, baschet și scrimă. Și meciuri de fotbal cât încape”
