Vreți să-l cunoașteți bine de tot pe Virgil Dobârtă, pictorul meu preferat? Că el nu vorbește, că el nu dă interviuri, că el e prietenul meu poate și din acest motiv. M-am gîndit să vă arăt cum vorbește, cum se raportează la munca lui, cum se raportează el la el și cum se raportează el la Univers (sau poate din contră, cum nu se raportează la nimic). Și-atunci avem așa: niște întrebări simple și niște răspunsuri (vedeți voi dacă astea sunt simple sau complexe in simplitatea lor).
-Virgil, cum te-ai mișcat în vremuri de pandemie?
-Viata in pandemie a fost buna , n-am mai avut o vacanta fara griji din clasa a 11-a , da si atunci era o umbra la orizont -venea BAC-ul , trebuia sa te faci student , sa te faci placut fetelor de sex opus- (fara intentia vreunei (in)corectitudini politice) .
-Cum lucrezi tu? E o parte filosofică în povestea asta?
-Nu exista nici o filosofie , este o profesie onorabila si atat . Respectand proportiile , Rembrandt , Vermeer sau Caravaggio nu se invarteau atata in jurul cozii , erau profesionisti desavarsiti . Probabil chiar apelativul artist le-ar fi sunat inadecvat . Titulatura de ,, maestru ” cu care esti interpelat uneori ascunde aproape invariabil o usoara nota de ironie sau condescendenta . In vremea si in vremurile lor , termenul Meister care li se acorda, tragea cat greutatea lor in aur , insemna capul unei bresle sau ghilde .. Comenzile , adica lucrul la comand a uneori e util . Te scapa de prostie , adica de sentimentul ca Universul s-ar putea poticni daca cumva -Doamne fereste ! -augusta ta persoana ar suferi vreun neajuns ! Bineinteles , daca cineva iti cere sa-i pictezi un cerb falnic , inconjurat de apartinatori itindu-se la liziera , poti declina civilizat comanda .
-Știi de cuvintele presiune sau echilibru? Ai lucrat într-una dintre stările astea?
– Nu stiu ce-i aia presiune si nici ce-i ala echilibru !
-Ce faci cînd nu pictezi, ca să terminăm odată mini-interviul ăsta
-Artistul nu prea stiu ce face cand nu picteaza . Profesionistul sta ! Cand nu sta ,respira . Daca se plictiseste si de asta ,da o raita prin targ , bea o cafea cu vreun amic , mai pierde vremea . Daca e seara se uita la stele si se scarpina lung …
………………………………………….
Și-acum, că ați văzut un pic cum se raportează Virgil la una și la alta, să dăm totuși trei cuvinte despre ce zic alții despre el. Dar nu mult, să nu-l supărăm.
După o expoziție de-a sa la Brașov au scris unii:
„Un artist complex care prin subiectele lucrarilor lui sugereaza un constructivism riguros ce este dublat intotdeauna de intelegerea sensibila a materialului, de un raport bine echilibrat intre clar-obscur, structura si organicitatea formelor care creaza transante reliefari si prezente volumetrice intr-o lumina confortanta, difuza care creaza o atmosfera de mister”.
Apoi, cînd dai pe google scrie așa despre el:
„Pictorul clujean reda cu mare acuratete realitatea, preferand peisajele idilice si natura statica. Maiestria sa in aceasta imitare perfecta este definita de surprinderea delicata a celor mai minutioase detalii, precum si a reflexiilor luminii. A absolvit Academia de Arte Vizuale la Cluj in 1991 si a participat la Saloane Judetene ale Uniunii Artistilor Plastici, iar in anul 2000 si la Salonul National de la Bucuresti.Participa la Saloanele Judetene si Nationale incepand cu 1994 la Cluj-Napoca, Zalau, Bucuresti, avand si prezente internationale in Italia, Franta, Ungaria, Spania, UK, Olanda, S.U.A”.
Și, dacă vreți, zic și eu ceva:
Nu cred că m-aș simți bine dacă nu m-aș vedea cu el. Mă încarcă. Îmi luminează viața. În sensul în care eu nu prea mai cred în povești cu pești și nici nu mă las impresionat, c-au trecut vremurile alea. Dar Gipanu reușește să facă asta: să mă lumineze vorbindu-mi deschis, clar, concis, la subiect. Mai precis la subiecte, pentru că e mai deștept decît permite legea. Și eu am o slăbiciune pentru oamenii deștepți, nu știu cum să vă zic…
