De Mircea Groza n-are cum să nu-ți placă. A făcut atît de multe lucruri faine încît îți vine să-ți scoți pălăria în fața lui, să-i strîngi mîna și, dacă poți, să te bucuri de prietenia lui. Mircea Groza n-ar nevoie de prezentări: ori îl știi ori nu-l știi. Nu poți să „îl înveți”. Și totuși, mi-a plăcut caracterizarea asta, din Dilema Veche: Mircea Groza este un explorator al tradițiilor culinare, în căutarea filonului vechi și autentic ce definește bucătăria țărănească și stilul de viață rural.
Poate că nu știți că omul ăsta e un U-ist convins. Asta facem acum. Vă arătăm niște rînduri pe care de multă vreme mă căznesc să le obțin de la el. Sunt despre dragostea lui față de U Cluj. N-a scris mult, dar a scris atît de fain încît am crezut de cuviință că e bine să împărțim povestea în cîteva episoade. Hai să-l vedem pe primul:
„Cred că la primul meci văzut de mine pe stadionul din Cluj am mers când aveam 7 – 8 ani. Ne-am dus cu singurul camion din Hida, cel al ”colectivului”, un Studebaker rămas după război. Șofer era Feri baci, cred că din familia Pankovics. Țin minte că volanul nu era complet, avea doar spițele, covrigu lipsea în mare parte.
Erau vreo 10 – 12 microbiști care mergeau cam la toate meciurile de acasă. Când era vremea corespunzătoare unui transport cu un camion descoperit. Nu se înventase încă ”cobărul”, acea cutie din scândură și tablă care se punea în lada camionului pentru a feri pasagerii de vânt și ploaie. Echipele de fotbal din campionatul județean au făcut deplasările cu ”cobărul” până prin 88 – 89. Țin minte că la unul din meciuri, cu Minerul Sărmășag, am plecat din Hida, drum lung, am ajuns înghețați. Meciul era în …2 Decembrie! Cum mergeam noi cu camionul colectivului la meci la Cluj? Duminica dimineața organizatorii, chibiții, puneau 8 – 10 saci cu grâu de la Baza de recepție, cu acte în regulă, saci care erau predați la moara din Baciu. Camionul era parcat în timpul meciului în parcarea improvizată lângă stadion, ulterior acolo s-au făcut terenurile de zgură. Între stadion și actuala sală polivalentă.
O paranteză: tot cu camionul colectivului am fost prin 1965-66 la Cluj să-l vedem pe…Jean Marais, celebrul actor francez care filma în zona Clujului (”Șapte băieți și o ștrengăriță” se numea filmul, o coproducție franco-română. Dintre români mi-i amintesc pe Florin Piersic, Șerban Cantacuzino, Jean Lorin Florescu, Dem Rădulescu). Piața din fața Bisericii Sf. Mihai era plină. Majoritatea, femei! L-am ”văzut” pe Jean Marais un minut! Noi eram cam în zona KFC și el era în balcon la… Continental! A făcut cu mâna mulțimii și s-a retras.
Primul meu meci văzut la Cluj a fost între U Cluj și FC Bangu, meci amical, echipa braziliană era într-un turneu european. Senzația a fost în pauza meciului când rezervele echipei braziliene au jonglat cu câteva mingi. Niciuna dintre mingi nu a căzut în timpul pauzei! Eu asta îmi amintesc de la meci!
Mai mergeam la meciuri la Cluj cu președintele colectivului din Hida, Cozma Cățănaș (președintele CAP-ului). Avea, atunci, un RENAULT 16 alb, cumpărat cu aprobări speciale…cred că era prima mașină particulară din județ. Nu avea copii Cozma Cățănaș, mă lua la meciuri pe mine și pe directorul liceului, Victor Cățănaș, alt U-ist convins!
Din Hida până la Cluj numai noi eram pe șosea…dar Cozma Cățănaș nu mergea numai până în Baciu, acasă la un prieten de-al lui, nu se băga în Cluj unde circulația era „infernală”!!!
Din Baciu mergeam cu locala. Când ajungeam la stadion galeria era deja instalată deasupra tunelului. Studenții ne știau deja, cum ne vedeau strângeau rândurile și ne așezam la locurile noastre, aceleași întotdeauna, rândul trei spre interval, deasupra tunelului de ieșire a jucătorilor, chiar la margine stătea președintele. Nu știu de ce studenții îi ziceau „primaru’ „. Galeria scanda de trei ori: HAIDE U! HAIDE U ! HAIDE U! Se făcea liniște perfectă și, acum intervenea Cozma Cățănaș, fără să se ridice de pe bancă, : HAIDA, HAI !
Asta se întâmpla de câteva zeci de ori în timpul unui meci, nu am făcut niciodată repetiție! Studenții îl iubeau pe președinte și îi ofereau ocazia să participe la scandări. Cum să nu prinzi drag de U?”
(sfîrșitul primului episod).
Mircea Groza: M-am născut la Hida în anul 1953. După absolvirea liceului m-am specializat în turism, turism internațional, urmând cursurile școlii aparținând de Ministerul Turismului (1978 – 1979). În anul 1990 am obținut, tot de la Ministerul Turismului, licența de Manager în Turism în urma cursului absolvit. Am continuat specializarea în același domeniu urmând cursurile Facultății de Geografie a Turismului la Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj–Napoca. La USAMV Cluj-Napoca am făcut un masterat privind influența schimbărilor climatice asupra calității produselor. Lucrez la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus. Sunt căsătorit din anul 1979 cu Carmen Groza. Avem doi băieți, Mihnea Dacian, arhitect și Glad Darius, specializat în comunicare, publicitate, PR și jurnalism. (Magazin Sălăjean).
3 comentarii
[…] ce însemna prezența la Cluj a lui Jean Marais relatează cunoscutul gastronom sălăjean Mircea Groza, venit pe atunci la Cluj special ca să-l întâlnească, dacă va fi fost cazul, pe actorul […]
[…] ce însemna prezența la Cluj a lui Jean Marais relatează cunoscutul gastronom sălăjean Mircea Groza, venit pe atunci la Cluj special ca să-l întâlnească, dacă va fi fost cazul, pe actorul […]
[…] ce însemna prezența la Cluj a lui Jean Marais relatează cunoscutul gastronom sălăjean Mircea Groza, venit pe atunci la Cluj special ca să-l întâlnească, dacă va fi fost cazul, pe actorul […]