Ne-am strîns în Piața 14 iulie cinci inși.
Simu, Liviu, Gherman, Ilea și cu mine. Cu Gherman m-am întîlnit pe drum deja, îmi spunea că de la 5 dmineața n-ar somn, din dorința de a juca în sfîrșit după pandemie, el lipsind la cele două întîlniri pe care le-am avut deja după această întrerupere.
Liviu, Ilea și Simu au apărut rînd pe rînd, apoi a început nebunia.
Am jucat aproape două ore în toate formulele posibile: doi pe trei, doi pe doi, combinări de N luate nu știu cum, pînă am leșinat (unii) de oboseală.
A fost minunat. Ne-am biciuit la modul cel mai serios organismnul, am dus efortul acolo, la pragul abandonului, dar niciunul nu am cedat.
O dimineață perfectă, am fentat și ploaia, ne-am despărțit prieteni și cu zîmbetul pe buze.
De-abia așteptăm reluarea ca lumea, în plen, a mișcării noastre tradiționale, cu un număr crescut de jucători.
Pe data viitoare!