Pe 13 octombrie 2009 a murit tata. De-atunci mama vrea mereu în ziua asta să ajungem la mormînt. Și așa începe un mic pelerinaj autumnal la tata, pentru că la 1 noiembrie se merge oricum, prin tradiție, iar pe 17 noiembrie ar fi fost ziua lui. E modul lui, probabil, de a se asigura că toamna e anotimpul lui preferat.
Cînd mergi acolo, la cimitir, îți aduci aminte de al tău ce nu mai este, îți aduci aminte de al tău din vremurile cînd era prezent în viața ta.
Azi mama, care de obicei tace pe-acolo, a zis: “Dacă mai trăia ar fi fost bine și pentru tine, aveai cu cine să mai joci un șah”…
Și într-adevăr, dacă mă gîndesc bine, pe vremea cînd ne vizitam în formula de duminică, ăsta era debutul zilei, dar și finalul ei, de după ce mîncam: jucam șah cu tata.
Pe cînd eram mic nu mă lăsa să cîștig iar după ce a îmbătrînit el nu-i făceam concesii eu. Dacă adunăm acest timp dedicat șahului putem considera, astfel, că am terminat la egalitate cînd s-a dus de tot tata.
Cînd mama a pomenit de șah tocmai mă întrerupsese din gîndul meu legat de el, respectiv acela în care mi-a apărut prima carte. Era în 2009, anul morții sale, și deși nu era conștient, m-am trezit eu să îi duc cartea pe patul de spital. Să mă laud, cum ar veni, c-am scos și eu o carte. S-a uitat la copertă, că nu mai putea citi, și a împins apoi cartea așa, mai la marginea patului. Și-așa mi-am adus atunci aminte și de momentul cînd să zicem că am ajuns jurnalist și de replica lui: “bine, dar la un moment dat să faci și ceva serios“…
Și mi-am adus aminte și de momentele în care răceam și invaribil îmi spunea că asta e pentru că alerg cu gura deschisă. Niciodată nu am înțeles ce legătură are una cu alta dar e bine că știa că mă pricep să alerg.
I-am luat un ghiveci imens plin de crizanteme azi. Nu sunt scumpe. Încă.
Să-l punem în dreapta sau în stînga crucii, asta a fost la un moment dat dilema zilei.
L-am pus în dreapta.
Mai bine luam două, dacă tot nu au fost scumpe, și puneam unul în dreapta și unul în stînga.
Mi-am mai amintit că m-a învățat să scriu caligrafic impecabil dar și că într-un an în care nu am luat premiu a cumpărat trei cărți și-a scris pe ele: “Se acordă premiul trei lui Ovidiu Blag, pentru rezultate foarte bune la învățătură”. Asta pentru ca să nu fiu mai prejos ca Iancsi, care chiar luase premiul în anul ăla.
Am plecat. Pe drum mama a zis să luăm o pizza. A zis că vrea să o plătească ea, în memoria lui. Apoi, cînd a aflat că e 40 de lei s-a răzgîndit. Așa că am mîncat la ea grătar de porc cu pireu de cartofi. N-a fost rău.
N-a fost rău c-am fost cu mama la cimitir la tata.
Mă tot gîndesc dacă ultima partidă de șah s-a terminat remiză….Mi-ar fi plăcut să fi fost așa.
