Azi am vorbit cu Arthur și cu Simina. E ziua lui. Face 39 de ani. Și de 6 ani e într-un fotoliu rulant, cred că vă mai amintiți. Dacă nu, vă spun cum a fost:
“In data de 1 aprilie 2015, am aflat ca Arthur este in coma, speram cu totii sa fie o proasta gluma intrucat il stiam sanatos. N-a fost sa fie asa. Arthur a fost operat de urgenta. Suferise o puternica hemoragie cerebrala. Dupa operatie, parea ca isi revine (cauza hemoragiei a ramas necunoscuta), incepuse sa se miste mai bine, sa vorbeasca dar binele acesta a durat foarte putin. Dupa aproximativ doua luni de la prima operatie, Arthur a fost inca o data la un pas de a ne parasi. A fost transportat de urgenta la un spital din Ungaria. Au urmat o lunga serie de investigatii, si un lung cosmar pentru el si familia lui. Fiecare zi era o lupta, si Arthur parea tot mai epuizat. A ajuns la punctul in care nu mai putea sa miste, sa vorbeasca, sa manance, sa respire si era tinut in viata de aparate. Sotia lui, Simina, medic de profesie, cea care a salvat multi copii se vedea pusa in situatia de a nu fi capabila sa isi ajute cu nimic sotul si tatal fetitei ei. In continuare fara un diagnostic clar am ajuns cu totii sa speram ca o minune sa ni-l aduca inapoi”, asta scria pe pagina de facebook pe care prietenii lui au pus-o atunci la punct, se chema ( și se mai cheamă) O șansă pentru Arthur, regele, turnul și nebunul nostru…
Și vă spun cum e acum. E cam la fel, pentru că diagnosticul a fost dur de tot: „Accident vascular în trunchiul cerebral, secundar unei malformații vasculare, fistulă anterivenoasă și hemipareză stînga”.
Adică și acum e tot în cărucior și face eforturi zilnice pentru a putea vorbi coerent, inteligibil. Iar familia aceasta a lui, cu Simina port-drapel, cu fiica lui (Carolina) care între timp e o minune de fetiță cu talent pentru muzică (tocmai a fost selecționată în urma unui concurs pentru a studia pianul) e mereu acolo, la lupta la baionetă pentru ca omul lor drag să aibă putere să mai reziste. Iar Simina chiar că a făcut mai mult decît e omenește posibil: s-a angajat la un spital din Franța, acolo unde a făcut naveta ani de zile ca să aducă un ban în plus acasă. Și unde a fost respectată ca un medic român de o mare calitate…Acum a luat o pauză de la acel job. Se încheie o etapă grea, solicitantă, cu multe provocări pentru ea. Dar doar pentru a face loc alteia și pentru a fi mai aproape de copilul ei, de soțul ei și de pacienții care vorbesc limba română.
Bine, Arthur al nostru e același băiat inteligent, poate prea inteligent (de aceea cred că și suferă mai mult) iar inima lui mare e singura care a „scăpat” și încă ne poate face și nouă loc acolo, în inima lui.
Arthur juca alături de noi baschet. Nu doar că juca. Ne dădea lecții, atît de bun era. I se zicea Neymar, pentru tehnica lui. Și cum naiba să nu ne gîndim noi la el an după an cînd punem mingea la centru, să începem, iar el e într-un fotoliu rulant. Bine, ne-am luat și noi cu ale noastre și am cam uitat să-l căutăm, am uitat să-l sunăm, am uitat să îl ajutăm.
Dar important e să nu persiști într-o greșeală, chiar dacă ai făcut-o. Iar noi ne-am revenit acum și încercăm să mai facem o dată ceva pentru el.
De aceea și scriem azi, de ziua lui, pentru că prietenii lui sînt mulți și cu siguranță mai pot face gesturi pentru el. Nu de alta, dar imaginați-vă că familia aceasta își duce crucea cu demitate, muncind pe brînci pentru a face rost de tot ce are nevoie Arthur pentru a spera în continuare la ameliorarea stării sale medicale.
Așa că, hai să vedem, îl putem ajuta concret?
Aici ar fi două conturi în care orice sprijin material va fi apreciat cum se cuvine de gîndurile bune ale familiei Erdei.
Asociația IRIS
RO38BTRLRONCRT0348793901
sau:
Erdei Arthur , IBAN: RO28BRDE130SV41190491300, in EUR, B.R.D. – G.S.G., codul SWIFT: BRDEROBU
