Cînd vine Jucan la mișcare ne mișcăm cu toții mai bine.
Cînd mi-a spus Lăpușan că vrea să vină și Jucan la mișcare am zis da, fără să ezit. Atîta doar că m-am gîndit că n-o să mai vedem mingea. Și, ca mine, așa au gîndit și ceilalți. Atîta doar că lucrurile au stat pe dos.
Jucan, fost căpitan la UBT, jucător de națională, cîștigător al Cupei României cu Gaz Metan, cîștigător al campionatului cu UBT plus o Super Cupă, ne dă mingea. Și ne-o dă mereu și mereu, făcîndu-ne să ne simțim și noi un fel de jucători.
Azi, mai mult ca oricînd, asta s-a și întîmplat.
Îmbrăcați în negru, am ieșit curați la final, cîștigînd cu 4-1 în fața unui cinci în care au mai fost doi maeștri: Racovițan și Lăpușan. Atîta doar că noi am fost mai omogeni, din cîte se pare.
Pe scurt, om cu om:
Jucan. Cred că am spus totul
Blag. Ratangiu absolut, dar măcar a fugit.
Simu. Bun de tot, deși a ajuns mai tîrziu.
Lemnaru. N-a fost un lemn oarecare, a fost stejar.
Ilea. Peste tot: recuperare, finalizare, efort.
Dincolo, la albi.
Lăpușan. Omul orchestră
Racovițan. Să nu-ți faci speranțe că ratează de 3
Chertes. Vioi
Oli. Altruistul de serviciu. A pasat și cînd nu era nevoie
Rus. Ca de obicei, muncitorul perfect.
Despre joc mai multe ne-ar putea spune Liviu Ciucă, mai ales că a plecat când conduceam la meciuri doar cu 2-0.
A fost una dintre cele mai frumoase dimineți de noiembrie, asta e clar.
