Azi nu am alergat, am fost la coordonare la Radio Cluj. Dar am ajuns în zona parcului încă de pe la 09.30. Am „pierdut” o jumătate de oră, cum ar veni, pînă la întîlnirea cu prietenii mei, alergăreții de sîmbătă (aveam chestiuni concrete de reglat, premiul-minge pentru Luca Rareș, și altele). Dar…
Am avut mult timp, juma de oră, am putut observa cîte ceva. În primul rînd, vremea. O toamnă extraordinară, de o frumusețe rară. Raze blînde, un fel de lene generală în aer, ceva care te îndemna la „negînd” (ăsta e un cuvînt inventat acum, vine de la a ne-gîndi). Timpul (și aici caut o formulă care să o înlocuiască pe aia cu „parcă stătea în loc”) nu era acolo, poate era liber, da, poate așa arată „timpul-liber” (Aici ar merge o glumiță. Să te întrebe cineva, să zicem, ce faci tu în timpul liber, și tu să răspunzi că îl cauți. Pe el, pe timpul liber…Ce, nu zîmbiți, bine, o să zic altă glumă, altădată).
Poate doar cei doi îndrăgostiți care ieșeau de la hotelul Sport (chiar, oare ce căutau doi îndrăgostiți la acel hotel?) pupîndu-se minute în șir să-ți fi putut da…idei. În rest, parcă trăiam…nimic. O sîmbătă dimineață cu…nimic. Dar un nimic bun, un nimic din care aș mai fi cerut o porție dacă aș fi știut cui trebuie să mă adresez.
Știam eu că nu se poate trăi din asta, adică din nimic, de aceea am și încercat să mă eliberez, dar cred că au fost cam cele mai bune 15 minute ale mele din ultimul…timp. Încercați să nu vă gîndiți la nimic 15 minute și pariez că nu o să reușiți. Ei bine, mie mi-a ieșit azi dimineață. De atunci, de cînd nu am făcut…”nimic”, am făcut o grămadă de lucruri, printre care, poate cel mai importat să fi fost acela de a le vorbi în direct cîtorva mii, poate zeci de mii de ascultători. Și totuși, parcă nimic nu s-a comparat cu „nimicul” acela de vreo 15 minute în care parcă nu am mai trăit pe planeta aceasta.
A fost foarte bine, ar merge o…reluare, dacă am fi la sport. Nu știu, poate trebuiau mai multe cuvinte sau, cine știe, poate mai puține ca să exprim cum a fost povestea asta extraordinară…
Tot ce pot spera este că nu m-am tîmpit.
1 comment
cunosc senzatie, e ff fain.