Raimonda a dat doua cosuri, Calin s-a purtat eroic, Razvan a fost pe tot terenul iar cei 8 de aici au cistigat.
Răzvan ne-a „umilit” azi. La baschet. Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, a mai scris și cronica, să ne arate că ne bate și la litere. Omul ăsta e omul-orchestră, trebuie să îl oprim cumva (lucrăm la asta). Deocamdată îl lăsăm să se desfășoare. Și, ca atare, vă lăsăm să îi citiți cronica, una scrisa pe tabletă, de aceea nu are diacritice (dar nici nu i-am pus, ar fi fost culmea…).
Melodia pe care o percep in general ca neplacuta, in timpul saptamanii, ma unge la suflet. Este semnalul prin care telefonul meu imi spune ca a sosit mult-asteptata zi de sambata, cand pasiunea pentru miscare ne reuneste la primele ore ale diminetii, pe mini-terenul de baschet din Parcul central.
Dau sa sar din pat, dar mana tandra, insa ferma, a sotiei mele, ma opreste:
„- Unde te duci?
– La baschet, ca de obicei!
– Nu mergi nicaieri! Ai avut febra si ti-a fost rau toata noaptea!
– Da, dar acum ma simt bine!
– Si deseara ce faci, o sa te simti iarasi rau!
– Deseara? Ce conteaza?!? Important este ca nu pot rata baschetul. Dupa aia, mai vedem…”
Cam asta e spiritul care imi caracterizeaza debutul de week-end de vreo trei luni incoace. Nu as renunta aproape pentru nimic la baschetul asta. Astept cu nerabdare sa ne intalnim pe teren, sa ne ciocnim ambitiile, sa particip la sueta de dupa. Am descoperit aici oameni relaxati, fini, inteligenti, iubitori de sport, litere si viata. Pe scurt, am fost asa de prins de miscarea asta cultural-sportiva, incat imi programez plecarile din Cluj luand in calcul faptul ca sambata trebuie sa fiu, obligatoriu, pe teren. 🙂
Ca sa venim la subiect, dupa ce am incercat zadarnic sa gasesc o locatie in care sa umflu mingea de baschet nou achizitionata, am sosit la teren, unde se antrenau deja de zor Ovi Blag, Ilea si Parintele. Off, si mingea lui Ovidiu sare destul de rau! Asta va dezavantaja echipa mai tehnica! 🙂 Am incercat rapid un „doi la doi”, rezultatul jocului fiind unul pe care, din motive lesne de inteles, o sa il trec sub tacere. Sa spunem doar ca subsemnatul a facut echipa cu Ilea, insa nu prea ne-am „intrebuintat”. Trebuia sa ne rezervam energia pentru meciul oficial, cu atat mai mult cu cat Ilea venea (aproape) direct de la o nunta, unde a stat pana la patru dimineata.
Raimonda, rosie la fata si echipament ca un trandafir in zori de zi, Ovi Tebu, in tricoul sau Curling, Dl.Muresan, cu figura sa de copil cuminte si Bogdan, cu care personal am facut cunostinta abia azi, au aparut si ei la teren, dupa ce au facut turele regulamentare de parc. Acestor oameni chiar le place sa alerge! Fara minge! Bineinteles ca Raimonda a avut grija sa ii atraga atentia Parintelui ca nu a participat la cursa, sens in care l-a pedepsit sa aduca o alta minge de baschet, care se gasea la ea in masina. Cerere… refuzata.
Incepe meciul: Blag, Parintele, Tebu, Raimonda. In coltul albastru, Muresan, Ilea, Bogdan si Zavaleanu. Disputa pare destul de echilibrata, vreme de vreo doua minute nu se inscrie niciun cos. La pauza, surpriza, echipa lui Blag conduce la limita, printr-un cos realizat de Raimonda la o actiune personala debordanta. Nu ne facem probleme. Simtim ca suntem mai buni. Trebuie doar sa ne concentram putin. Punem la cale o strategie de aparare om la om, pe tot terenul. Nu ne iese. 🙂 Dl. Muresan incearca de cateva ori cosul, dar e greu sa marchezi in Parcul mare cand arunci din Andrei Muresan(u). Baietii (si fetele) de la echipa adversa dau la greu din coate. Cei doi… Ovizi au si o figura comuna: impinsul mai mult sau mai putin discret. Raimonda joaca exceptional, degrevata de sarcinile defensive obisnuite si inscrie de la distanta. Dar… meseriasii sunt meseriasi, fie ei participanti la nunti sau sub influenta medicamentelor (Ups!, daca ii cer astia Doamnei Vajaiala sa ma suspende? As pati ca Andreea Raducanu). Profitand de doua ratari nefortate, de sub cos, ale mult mai putin agresivului Parinte, recuperam, avansam, pasam si marcam. Pun capat disputei printr-o actiune personala, in urma careia m-am inaltat catre cos cu neobosita Raimonda in carca! Nu fi suparat, Ovi, asta e doar inceputul! 😀
In partea mult mai putin combativa a intalnirii ne-am reunit in aceeasi carciuma primitoare. Blag si-a primit obisnuita prima cafea, prin bunavointa lui Ilea, motiv pentru care Raimonda „si-a dat demisia”, asa cum sugestiv arata fotografia in care am surprins-o. Dupa un scurt proces al etapei am trecut la glumele obisnuite. Tebu ne-a reamintit ca e casatorit, Blag ne-a anuntat ca inca vreo doi ani mai e in forma, ne-a explicat cum e cu vacile inteligente, Parintele si-a facut mea culpa raportat la faptul ca n-are habar de regulile jocului de baschet. Numai chelnerita nu prea s-a incadrat in peisaj si a ramas destul de mofluza pana la sfarsit, in ciuda urarii repetate cu obstinatie: „Sa serviti cu placere!”
Spun „La revedere!” cu regret, de fiecare data, partenerilor de intrecere si de glume. Ne vedem peste doua saptamani, dragilor! (o cronică de Răzvan Zăvăleanu)
ps
Mai multe poze, aici.
