Primele probleme, cînd vine primăvara, în afară de cele de amor, sînt cele legate de îmbrăcăminte.
E momentul acela al anului în care unii continuă să umble pe stradă cu căciuli și paltoane în timp ce alții forțează un pic anotimpul și se „dezbracă” prea mult, adică rămîn doar cu cămașa pe ei.
Puțini știu (și pot) să se adapteze din mers, găsind cea mai bună ținută pentru aceste zile.
Eu nu mă pricep la modă, la tendințe, la chestii din astea. Spun doar că e o amestecătură de tot hazul pe străzi. Care îmi place. Sau, mă rog, nu mă deranjează.
Acum mulți ani, țin minte că exact pe 1 martie (cînd era obiceiul să duci la școală un ghiocel învățătoarei) era prima zi în care aveam voie să merg îmbrăcat doar în uniformă, fără palton. Așteptam foarte mult această zi. Nu de alta, dar era mai simplu să joci fotbal doar în uniformă, nu și în palton.
1 comment
aceeasi situatie si in cazul incaltamintei. oferta: de la bocanci, cizmelute, cizme pana la pantofi, bascheti, „adidasi”. ma amuza cel mai tare acele cizme de dama din cauciuc, fie ca au un imprimeu floral fie ca sunt negre mate, ieri in conditii atmosferice optime pentru o plimbare primavaratica sub soarele darnic, fara strop de precipitatii, o tanara domnisoara incaltata in cizme negre de cauciuc, ceva ce bunica poarta la tara in perioadele ploioase prin curte, insa cu diferenta ca domnisoara a platit o groaza de bani pe ei. asta si posetele costisitoare in care sincer poate sa incapa si un echipament de sportiv sau un caine hai sa zicem un puddle. cel putin pe mine si din ce am vorbit si cu alti prieteni de genul masculin, nu ne impresioneaza forma, marimea, culoarea si sub nici un aspect costul unui asemenea accesoriu. cred ca este o competitie directa in cadrul sexului frumos in „who’s more who”…inca incerc sa identific un obiect corespondent in „curtea” barbatilor, pe care femeile nu dau doi bani insa noi, barbatii punem mare pret.