Am aruncat o privire pe site-ul www.mae.ro la rubrica „Avertismente de călătorie” şi, cum nu am găsit nici unul pentru Grecia, fără să stau mult pe gânduri, am plecat într-o sâmbătă dis-de-dimineaţă spre Halkidiki-Athos- Ouranopolis, ca să văd cum arată criza la ea acasă! Eram convins că mă voi simţi bine pentru că nimeni nu este atât de nebun încât să-şi bată joc de turişti, cei care participă la PIB-ul Greciei cu aproximativ 20%! 
Sincer să fiu, o teamă am avut trecând prin Bulgaria. Prea este părăsită o mare parte din această ţară. Pe zeci de kilometri nu întâlneşti decât rare urme de locuire. În rest, drumuri fără maşini, sate fără oameni! De aceea, ca şi altădată, am ales să parcurg Bulgaria, ziua, pe drumul cel mai scurt, adică din Ruse spre Velico Târnovo, Nova Zagora şi de acolo, la graniţă, în mai puţin de 300 km.
Intrat în Grecia, mă găsesc în faţa primului şi poate a ultimului semn vizibil că ţara este în criză. Preţul unui litru de benzină este semnificativ mai mare decât la noi!
După 11 ore de la plecarea din Bucureşti intru, printre leandri, pe poarta hotelului, de fapt complexului Aristoteles Holiday Resort & SPA, aflat la doar 4 km de Ouranopolis, unde urma să-mi petrec următoarele 7 nopţi. 
O mulţime de corpuri de clădire, fiecare cu doar câteva camere sau apartamente, se află ridicate pe terasele dealului care se termină aproape în mare şi pe care doar şoseaua îl mai desparte de aceasta.
În fiecare zonă unde călătoresc încerc să aflu cât mai multe lucruri de la oamenii locului. Asta fac şi la complexul Aristoteles, stând de vorbă cu domnul Vogiatzis Triantafillos, unul dintre managerii hotelului. De la domnia sa aflu că mă găsesc între locul de naştere al lui Aristotel de la Stagira şi ţinutul Sfântului Munte Athos, foarte aproape de mănăstirea Zygou, aflată în restaurare, dar şi lângă multe vestigii ale Greciei antice.
Nu rezist să nu-l întreb cum „obsesia mea”, criza mondială, le afectează activitatea: „Dacă pentru noi criza înseamnă, probabil, reducerea cu 25% a numărului de oaspeţi, pentru dumneavoastră, turiştii, ea nu poate fi decât benefică în sensul că preţurile pentru toate serviciile sunt mai mici decât înainte de aceasta. În plus, numărul ofertelor speciale şi a discounturilor este în continuă creştere, iar serviciile din ce în ce mai bune.”
De acest lucru mă conving de îndată ce, despărţindu-mă de interlocutorul meu, mă îndrept spre sala de mese. Aici Argyris Geroukis şi Christos Diamantidis, şefii restaurantului, sunt cu ochii în toate direcţiile, astfel ca oaspeţilor să nu le lipsească nimic. După masă cobor pe plajă printr-un tunel făcut pe sub şosea. Acolo, umbrelele şi şezlongurile pot fi folosite fără nici o plată suplimentară în cazul în care comanzi orice băutură sau mâncare de la barul aflat în apropierea mării. 
Dacă te saturi de apă sărată te poţi întoarce în piscina hotelului unde un salvator veghează, nu numai să nu te îneci, dar şi să nu fii deranjat de alţi turişti.
Vorbind cu Christos Diamantidis, cu care între timp mă împrietenisem, aflu că pentru un preţ corect se poate închiria de la Christos Antonakis, pe care-l găseşti tot pe plaja hotelului, o barcă cu motor (benzină plăteşti cât consumi), 
pe care o conduci singur şi cu care poţi ajunge pe insulele vecine, în locuri care, prin sălbăticia lor, mi-au amintit de plaja de la Vama Veche din tinereţea mea. Poate că dacă n-ar fi fost criză, preţurile normale nu mi-ar fi permis să navighez timp de o zi pe apele, de un albastru ireal, ale Mării Egee!
Am căutat criza şi pe alte locuri ale Greciei. într-o dimineaţă m-am hotărât să-l duc pe tatăl meu să vadă zona numită Meteora. Făcând slalom cu maşina printre broaştele ţestoase şi aricii care traversau şoseaua, am parcurs în acea zi aproape 800 km pe drumuri impecabile. 
În altă zi am făcut o croazieră până lângă ţinutul Sfântului Munte Athos, încercând să pătrund, de la distanţă, tainele mânăstirilor aninate pe versanţii stâncoşi. Magazinul de pe vas avea şi el preţuri de criză. Puteai cumpăra de acolo icoane sau alte obiecte specifice zonei la preţuri cu 20% mai mici, nu numai faţă de cele din anii trecuţi, ci chiar faţă de alte locuri din peninsulă. 
Poate că doar pescăruşii care zburau foarte aproape de vas şi care aproape că te atacau pentru o bucăţică de pâine simţeau criza mai abitir!
Cu toată criza, siturile arheologice întâlnite în drum nu erau păzite, putând fi vizitate fără să plăteşti taxe. 
Doar la mănăstirea Zygou, aflată chiar lângă borna care indică intrarea în ţinutul Sfântului Munte Athos, am văzut un paznic. De plată nici gând! Am găsit, însă, un caiet în care am scris şi noi câteva impresii.
În drum spre casă, încercând să-mi pun în ordine gândurile, îmi dau seama că această criză mondială este prin buzunarele noastre. Nu mai sunt locuri de muncă, deci nu mai sunt bani nici măcar pentru traiul de zi cu zi. De aceea, cine mai are ceva bani disponibili, mai puţini decât în anii trecuţi, poate petrece concedii de neuitat, oriunde prin lume. Cât despre siguranţa excursiei, probabilitatea să păţeşti ceva este extrem de mică. Am parcurs peste 2.000 de kilometri pe drumurile Greciei şi nu am întâlnit decât linişte, pace, ospitalitate şi peisaje pe care cu greu le voi putea uita.
1 comment
Ma bucur ca situatia din Grecia nu este asa disperata, de altfel mai auzisem si de la altii. Oricum , Grecia este tara mea de suflet si o voi iubi mereu pentru muzica sa, clima sa blanda, oamenii sai ospitalieri care stiu sa-si triasca viata, peisajele care alterneaza de la munte la mare in mai putin de 10 metri si nu in ultimul rand pentru vestigiile istorice care ne amintesc de oameni viteji care si-au aparat pamantul. Mihai, mi-as dori sa vad mai multe poze, asa ca te rog sa -mi trimiti pe adresa mea de email. Merci mult.