Țin minte că am rîs cu lacrimi cînd am citit articolul lui Ovi Tebu, cel intitulat Urmașul lui Phelps este din România și se numește Antonio…
Pentru cei care l-ați ratat, îl aveți aici.
Mi-am adus aminte de asta pentru că azi am găsit o fotografie făcută de un fost coleg de-al meu de la Foaia transilvană, Adi Vultur, în exact același loc, la un an distanță: adică într-o duminică de octombrie 2013.
Orice s-ar spune, diferențele sînt mai mult decît grăitoare și un lucru făcut bine și cu cap nu poate trece neobservat.
Ceea ce au reușit cei de la Iulius Mall cu zona aceea (una dintre durerile clujenilor de ani și ani de zile) merită lăudat un pic mai mult decît de obicei.
Iată cum o zonă aproape moartă s-a însuflețit și începe să reprezinte un punct de interes pentru clujenii dornici de promenadă, un loc unde poți sta liniștit pe o bancă admirînd natura, un loc normal, cum ar veni.
Cît de puține lucruri ar trebui făcute pentru confortul clujenilor, totuși…
Cît de mic ar fi pasul de la abordări heirupiste la unele de acest gen, care să se îndrepte spre creșterea calității vieții, că de reabilitat străzi și de reparat trotuare ne-am săturat și ne-am și lămurit că nu ne ies ca lumea.
Pentru clujeni a contat prea puțin cine este proprietarul acestui teren, poate mulți nu știu nici cine a reabilitat locul, dar a contat rezultatul: iar acesta este unul demn de toată lauda. O zonă lăsată în paragină ani și ani de zile a fost scoasă la lumină și redată spațiului public în niște condiții cu adevărat europene.
Foto Antonio: Ovi Tebu
Foto doi: Adi Vultur (arhiva personală)
Alte fotografii din zona gasiti si pe pagina de facebook a celor de la Iulius Mall, aici.
