Echipa Liceului Teologic „Inocențiu Micu Klein” nu este una dintre forțele Cupei Liceelor. Și n-a fost niciodată. Dar azi ne-a demonstrat tuturor că reprezintă o forță din alte puncte de vedere, nu din cel fotbalistic neapărat…O să vă povestesc despre un gest care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată.
E prima repriză a meciului dintre liceele Bălcescu și Inocențiu Micu Klein. Profesorul celor de la Inocențiu Micu Klein vine cu ochii în lacrimi spre masa oficială, cea cu arbitrii și cu domnul Ovidiu Fărăgău (coordonatorul tehnic). Și spune:
-Îmi pare rău, acum am primit un telefon, cineva foarte apropiat din familie a decedat. Trebuie să plec acasă. Vă rog însă să aveți grijă de tabelul cu vizitele medicale ale elevilor mei, aveți aici și fișa jocului de mîine, nu vreau să aibă elevii probleme dacă mîine nu ajung eu și vine un alt profesor…
Și-n timp ce vorbea nu-și putea stăpîni lacrimile.
Vă dați seama? Omul ăsta n-a plecat pînă n-a știut că oamenii de care răspunde nu sînt rezolvați.
Iar oamenii lui, că tot a venit vorba despre ei, au scos un surprinzător 3-3 cu un liceu, Bălcescu, care a avut rezultate bune în Cupa Liceelor în toți acești nouă ani de cînd se desfășoară competiția.
Elevii i-au răspuns astfel dascălului lor.
Mi s-au părut gesturi extraordinare: ale profesorului și ale elevilor.
Cam așa e la Cupa Liceelor.
