Am fost la frizer…
-Hat Ovi, ți l-am mai spus eu parcă de vremea celălalt că l-am tuns și pe Daicoviciu, așa-i?
-Da, mi-ai zis ceva, că pe scaunul ăsta au stat numai oameni deștepți, nu ca acuma…
-No bine, ăla o fost glumă…Da să ți-l zic acuma o fază foarte serioasă, reală, adică îl știu chiar de la profesoru, că l-am auzit-o cu urechile mele…
-Zi-i…
-Deci Ovi draghe, o venit într-o vizită de lucru, la Cluj, Ceaușescu. În vremea ăla Daicoviciu o fost cineva în Cluj, știi cît avea salaru cînd un salar bun era 1.000 de lei?
-Cît?
-Hat Ovi, 17.000 de lei îl avea, îți dai seama? No bun, ăsta îl zic ca să înțelegi că era cineva în Cluj, real…Deci Ceaușescu îl face o vizită și vine la muzeu, că nu știu ce, nu știu cum, știi tu cum era pe atuncea…Și no, Daicoviciu îl întîmpină, cum era obiceiu, să trăiți, nu știu ce, bine ați venit, chestii…Și ăsta, Ceaușescu, îl întreabă cum se simte, adică așa, în amabilitate, cum vă simțiți? Și Daicoviciu zice că no, bine, da o fost și mai bine. Cînd o fost mai bine, întreabă Ceaușescu? Apoi pe vremea austro-ungarilor, zice Daicoviciu? Lui Ceaușescu i-o căzut falcă jos, și o întrebat că de ce? Apoi, zice Daicoviciu, și io am fost mai tînăr pe vremea austro-ungarilor și altfel o fost in relație cu doamnele, înțelegeți? Adică o zis o glumă, altfel bună glumă, nu? Numa că Ceaușescu no l-o avut pe simțul umorului…No bun, toată lumea o așteptat că ce zice Ceaușescu…Da Ceaușescu nu o zis nimic, și o plecat. Și de atunci, ca să zic așa, o concluzie, cînd o mai venit în Cluj nu o mai venit niciodată la Muzeul de Istorie. Și no, într-un fel ăsta o fost un lucru bun, nu?
PS
De pe wikipedia, am extras cîteva date despre Constantin Daicoviciu, așa, în completare…
Constantin Daicoviciu (1898-1973), a fost un renumit istoric, arheolog, profesor, rector al UBB și politician comunist.
A fost cadru didactic la catedra de antichități clasice și epigrafie la Universitatea din Cluj (1923-1968), din 1932 – conferențiar, iar din 1938 ca profesor, decan în 1940-1941 și iarăși imediat după eliberare, subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă (din ianuarie 1947) și rector între anii 1957-1968, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei (1945-1973), membru al Academiei Române din 1955. Din punct de vedere politic, Daicoviciu a fost apropiat de conducătorul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej și a susținut poziții istoriografice naționaliste. În 1961, Daicoviciu a fost ales membru al Consiliului de Stat, sub președinția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
