Prima noastră mașină a fost un Oltcit. Iar prima mea idee tîmpită, de șofer, a fost aceea de a nu face viraje la stînga. De frică să nu trec axul (axa?) drumului, să nu mă fac de rușine că îmi moare motorul în timpul operațiunii. Și-atunci, de exemplu, dacă trebuia să ajung din Gheorgheni în Grigorescu, alegeam cam așa traseul: Complex Diana, capăt stradă Gheorgheni, urcat pe varianta, coborît Calea Turzii, coborît varianta Zorilor Mănăștur, capăt Mănăștur, dreapta, coborît varianta Mănăștur-Grigorescu, ajuns la destinație.
Și tot așa.
După o vreme, m-am mai prins și cum e să faci viraje la stînga.
Și-acum, după mulți ani, citesc ce-am pierdut dacă nu mi-am patentat ideea originală.
Îmi trimite un prieten un mesaj care spune așa:
„In 2004, celor de la o mare companie le-a venit o idee simpla: sa nu mai faca decat viraje la dreapta. Au calculat ca eliminarea timpului petrecut asteptand pentru viraje la stanga i-ar putea ajuta sa economiseasca anual costuri semnificative cu carburantul si le-au dat soferilor instructiuni sa vireze la stanga cat mai rar cu putinta. In urmatorii doi ani, vehiculele au economisit aproape 50 de milioane de kilometri si aproape 95.000 de tone de carburant. In plus, si-au redus emisiile de CO2 cu 32.000 de tone pe an. Adica echivalentul scoaterii de pe drumurile publice timp de un an a cca. 300 de automobile”.
Alo, mie mi-a venit ideea asta mult înainte de 2004!
Atîta doar că mi-a venit degeaba.
Plus că mie mi se părea că pun tot timpul benzină, nu că o economisesc…
