Nu cred că e rușinos să pierzi în sport. Dar să nu realizezi că ai pierdut și să prezinți înfrîngerea ca și cum ar fi un fel de victorie, dar mai mică, asta mi se pare cel puțin ciudat. L-am văzut pe Anghel Iordănescu spunînd la conferința de presă de după meciul cu Albania că România a avut atît de multe momente bune de joc (în cele trei meciuri) de îți venea să-l și crezi. Iar cînd cineva l-a întrebat dacă își reproșează ceva, dînsul a răspuns că „nu ne reproșăm nimic”, de unde înțelegem că așa-i în fotbal, la victorii băieții au respectat indicațiile iar la înfrîngeri noi și băieții am făcut tot ce era omenește de făcut.
A părut din nou ciudat cînd răspunzînd unui jurnalist din diaspora care l-a întrebat, pe bună dreptate, dacă la antremente s-a discutat despre felul în care se execută loviturile libere (respectiv dacă există un jucător desemnat sau dacă există scheme în acest sens), selecționerul a răspuns afirmativ: da, exersăm astfel de situații și în ofensivă și în defensivă. Adică noi, cînd am văzut, spre final, că Torje ia mingea din fața altora pentru a executa lovitura liberă, trebuia să fim convinși că asta a fost o schemă exersată…
Ciudat a fost și felul în care înainte de a-i răspunde unui alt jurnalist, selecționerul a punctat, în preambulul răspunsului, că îi va răspunde, deși îl recunoaște (pe jurnalist) ca fiind un om rău, care nu se știe dacă a făcut ceva bun în viață. Asta e ca și cum jurnalistul și-ar fi început întrebarea spunînd că îl va întreba ceva pe selecționer, deși îl recunoaște ca fiind un antrenor slab…
A mirat și răspunsul la întrebarea care viza o posibilă retragere a domniei sale de la națională. Selecționerul a parat, spunînd că aceasta e o întrebare care trebuie să i se pună președintelui Federației Române de Fotbal, nu lui. Deși dacă tot i s-a pus lui, de preferat ar fi fost să spună dacă mai stă sau dacă pleacă, nu să adauge că da, așteaptă să plece, dar în concediu (o glumiță ușor deplasată…).
Și uite-așa, s-a terminat meciul, s-a terminat grupa, și noi n-am primit un mesaj din care să înțelegem că înfrîngerea asta și întoarcerea asta acasă ar semăna a eșec ci mai degrabă ni s-a indus ideea că realizarea noastră a fost aceea că am ajuns pînă în Franța și că se putea și mai rău, adică să nu luăm nici un punct.
Ori dacă selecționerul are un astfel de discurs, e greu ca un jucător, de exemplu Tătărușanu, să ne spună cum a decurs faza la care România a luat golul cu Albania.
Pînă atunci, să rămînem înțeleși: Albania nu mai e Albania „după” vremea lui Gicu Dobrin, Cornel Dinu și Florea Dumitrache!
