Mihai, Muri, Silviu, Miclăuș, Lemnaru, Liviu, Ilea, Blag, David, Rus și Tebu
Aflat în Cluj într-o mini-vacanță, fostul fotbalist al Universității Cluj (și poate viitorul…), Vali Lemnaru, a fost musafirul nostru de lux la mișcarea săptămînală. A impresionat pe toată lumea prin abnegația cu care a jucat și prin felul natural și prietenesc în care s-a comportat și la meciuri și la repriza a treia.
La noi la mișcare timpul de schimbat amabilități durează destul de puțin, așa că ne-am concentrat pe ale noastre, unele care devin din ce în ce mai interesante și mai viu disputate, adică meciurile.
Și au fost cinci la număr azi, aproape 2 ore de joc continuu (cu scurte pauze între cele cinci meciuri care se dispută după regula cine ajunge primul la 12 coșuri marcate).
Echipele au fost ușor diproporționate ca număr de jucători, 6 contra 5, dar echilibrate ca și randament în teren, mărturie fiind scorul final, 3-2 pentru noi (mă scuzați, dar chiar am cîștigat…).
Pe teren au fost așa: Mihai, Muri, Miclăuș, David, Rus și Tebu (echipa de 6) și Liviu, Lemnaru, Silviu, Ilea și Blag (echipa de 5).
În primele două partide am cîștigat noi, avînd în Liviu și Lemnaru doi oameni de un imens travaliu, Silviu fiind responsabil cu coșurile de afară, Ilea la construcție și eu la pomană. Tactica noastră a semănat mult cu cea din fotbal, un-doi-urile fiind combinațiile care ne-au ieșit cel mai bine mie și lui Lemnaru. Dincolo, ușoara nervozitate a lui Miclăuș, cu care se obișnuise pînă și portarul de la liceul la care jucăm, s-a accentuat puțin mai mult decît de obicei. Aceasta și-a pus amprenta pe jocul oaspeților, care s-au încurcat puțin din punct de vedere tactic. La noi a fost mai simplu: doi alergau de rupeau, doi aruncau de la distanță și unul mai la…ciupeală.
În meciul trei lucrurile s-au schimbat, Mihai intrîndu-și în rol cu niște coșuri magistrale, în plus oferind și o serie de pase cu preluare cu tot pentru colegii săi. A mai dat și micuțul David niște coșuri care ne-au înmuiat, mai un Rus de două puncte, na, s-a făcut de 14-12 pentru ei și ne-au stins lumina.
De meciul patru nu îmi mai aduc aminte exact, a durat vreo 10 minute doar, știu că Lemnaru era să înscrie un coș de sus și că oaspeții n-au marcat mai mult de 2 coșuri, parcă.
În schimb ne-au făcut-o în meciul ultim, cînd au revenit spectaculos de la 11-10 pentru noi și ne-au bătut cu 13-11.
Așa că, la un general de 3-2 am hotărît să încheiem pentru azi, că de-ajuns a fost.
Și-am mers la cafea și la mic dejun (că am uitat să vă spunem, noi jucăm de la 8-10).
Acolo, nu se știe de ce, s-a discutat ceva despre radio, poate chiar mai mult decît se ascultă.
Apoi despre baschet, cum era cu mult mai normal, fiind sportul care ne-a consacrat pe arena internațională și chiar și despre fotbal, avînd în vedere că îl aveam printre noi pe Lemnaru, fost golgeter al României, om ce-a semnat și cu Steaua și care a jucat puțin și în Bahrein.
Reporterii noștri au scos de la el informația că și-a cumpărat casă în Cluj, că acesta e orașul de care îl leagă foarte multe lucruri, chiar dacă acum e component al divizionarei secunde din Clinceni (echipă la care mai evoluează și alți clujeni). Odată ajunși la acest capitol unii dintre meseni și-au adus aminte de perioada în care Lemnaru a jucat la U și au devenit nostalgici. Momentul a fost întrerupt de chelneriță, care ne-a adus nota.
Și în această notă am și plecat acasă: optimiști și cu curaj pentru noul an. Și pentru noua întîlnire, cea de sîmbăta viitoare, cînd vom avea un invitat special la repriza a treia, pe prietenul nostru Arthur.
De-abia așteptăm.
Hai, că prea ne împrietenim!
