Unii dintre voi știți povestea, cea în care niște copii au scandat lozinci politice în timpul unei manifestații electorale. Dacă nu știți, o să știți, pentru că se vor relua acele imagini și astăzi, probabil. Dar cam asta e ideea, nici nu mai contează împotriva cui au scandat sau ceea ce au scandat.
Au vorbit apărătorii drepturilor copilului. Vai-vai-vai, ce s-a întîmplat…Doamne ferește, urît-urît…
Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului, Inspectoratul Școlar, chiar și opinia publică, au intrat în alertă. Săracii copilași, cum au fost ei folosiți la treburi murdare.
OK, pînă aici e clar și sîntem cu toții de acord, nu se face așa ceva.
Dar, spre reflecție adîncă, dau niște exemple de copii, tot așa, între 7 și 12 ani, care fac alte treburi, la care apărătorii ăștia ai drepturilor nu am auzit să fie la fel de săritori:
-meciuri de fotbal unde copiii înjură ca la ușa cortului, de mamă, de tată, de ce apucă
-magazine sau piețe unde acești copii cară lăzi sau fac curat
-zeci de colțuri de străzi unde acești copii cerșesc sau sînt abuzați de către părinții lor
-cotloane, canale, unde acești copii își zvîrcolesc viața printre o dușcă de rachiu, o țigară și puțin aurolac
-intersecții în care ies cu un pet plin cu apă și șterg parbrizele pentru doi lei
Unde sînt apărătorii ăștia ai drepturilor copilului în astfel de cazuri? Sau aici e mai complicat să îi găsești, trebuie să faci teren, să te implici, nu e atît de simplu ca și la mitingul electoral, unde vin ăia și filmează, fac poze, și astfel îi ai pe toți, „serviți”? Eu zic să nu ne inflamăm chiar așa că niște puști dintr-un sat au fost puși să strige lozinci electorale. Mai bine ne-am întreba de ce facem noi același lucru în schimbul unei plase de nailon și al unui kilogram de făină. Copiii măcar nu au luat șpagă…
