Eram singur în casă cînd am citit în Ziua de Cluj cum vor primi ei,bunii creștini Adriean Videanu și Petru Călian Crucea Transilvaniei, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Clujului, Vadului și Feleacului, pentru pentru sprijinul acordat rectitoririi mănăstirii de la Nicula. Era dimineață, geamul deschis, de s-a auzit pînă la vecinii de la doi cînd am rîs în hohote. V-ați prins că nu de autorul articolului sau de felul în care a redactat știrea, ci de personajele prezente acolo, pe care nu le-am putut asocia, așa, la repezeală (repet, era ora 6 dimineața, nici nu mă spălasem pe ochi), cu astfel de fapte. Mai degrabă mi-l închipuiam pe Videanu rupînd facturi pentru marmura de la intrarea în mănăstire (dacă ar exista așa ceva, bineînțeles) și pe Călian la spovedanie într-o chilie a aceluiași așezămînt. Cică pe 30 noiembrie va avea loc decernarea, asta pică într-o marți, dacă nu mă înșel. No, Bara, tre să mergem și noi să vedem minunea asta.
PS Într-o oarecare logică a lucurilor, cred totuși că lui Adrian Gurzău trebuia să îi fi venit această idee de a ajuta la rectitorirea mănăstirii, înaintea lui Petru Călian. Nu de alta, dar domnia sa a terminat teologia și credeam că e mai apropiat de cele sfinte. Eu nu mă mir că unul are idei mai bune decît celălalt, eu mă mir că au idei.
