Ajuns acasă, la sfârşitul unei zile pline, am avut deosebita plăcere să găsesc, într-un colţ de calculator, un film cu imagini din Cheile Turzii. Mi-l trimisese domnul Adi Negrean. Imaginile luate de pe verasanţi sau de la nivelul potecii care străbate defileul au reuşit să-mi bucure sufletul. Privindu-le, mii de amintiri mi-au venit în minte. Fiecare potecă, fiecare vârf, fiecare perete, fiecare creastă, fiecare peşteră, fiecare ruină, fiecare grohotis sau zuruş, aşa cum este el numit în această parte a ţării, are propria-i poveste, o poveste pe care oamenii locului ţi-o pot spune şi ţie cititorule, dacă ştii cum şi pe cine să întrebi. Din film lipseşte, din păcate, imaginea pajurelor care-şi au cuibul în Peretele Vulturilor, rotindu-se maiestos deasupra Cheilor. Locul lor este luat, însă, de parapantişti. Ca să vezi, pe viu, toate aceste frumuseţi, trebuie doar să vii acolo, în Cheile Turzii.
Acum, dacă aveţi 15 minute libere, vă invit să vizionaţi imaginile domnului Adi Negrean aici.
6 comentarii
hai, ca ne-ai dat gata cu asta
„Ca să vezi, pe viu, toate aceste frumuseţi, trebuie doar să vii acolo, în Cheile Turzii” – absolut adevarat. Oricat si oricum ai povesti, e degeaba.
Multumesc pentru ca ai incercat!
Domnule Zamfir Pop, am încercat şi eu cu gândul că, poate, văzînd imaginile, mulţi dintre locuitorii din Turda, din Cluj sau de aiurea de prin ţară, care nu au ajuns, încă, în acest deosebit colţ de natură, se vor hotărî să-l vadă pe viu.
Nu prea cunosc locurile dar mi se par superbe imaginile.
Am traversat eu insami Cheile Turzii, dar parca acum le vad cu alti ochi…
E minunat ca am acces la acest gen de informatie!!!
Stiu ca nimic nu e intimplator, prin urmare, intilnirea aceasta
precede o intamplare ce va sa vina…
MULTUMEEEESSSSCC!!!
ametsitor….superb….de vis….norocoshilor!!