Noi nu suntem membri în Uniunea Scriitorilor. Nici ea nici eu. Dar asta nu înseamnă că nu scriem. Iar ea scrie niște versuri „de mori”. Și vouă o să vă placă. Vă dau imediat și un exemplu. Dar deocamdată să folosim prilejul și să ne gîndim de ziua ei la Ionela Gocan ca la o inimă mare din care scoate versuri de o sensibilitate aparte.
În 2016 am bătut-o la cap să scoată un volum. Că ea, cu sensibilitatea asta a ei, era neîncrezătoare într-un asemenea demers. Era genul de tipă care zice stai, astea le scriu pentru mine…
Și-atunci, după ce am convins-o, le-a arătat și altora. Și bine a făcut, pentru că apariția acelui volum, „…m-ai înflorit în mai…”, a fost chiar o apariție (la Editura Colorama).
Cele mai frumoase cuvinte despre carte (deși am vorbit și eu la lansare) le-a spus chiar ea, atunci:
„Un puzzle de forme ale sufletului meu, momente, sentimente, zâmbete, senin, gânduri, sunete, idei, speranțe, zbor, capriciu, vise, flori, răsfăț, dor,
fantezii…
Dacă vezi trecând pe lângă tine un zâmbet cu două picioare, să nu te miri. Sunt eu. De fapt sunt pur și simplu eu, ascunsă în spatele zâmbetului meu…
Oamenii simpli sunt mai ușor de iubit. Dar nouă ne plac lucrurile complicate, nu-i așa?…”
…………………………………………………………………….
Și mai zice Ionela că îi place cel mai mult Marin Sorescu.
Și mai zice: „iubesc marea, cerul, floarea-soarelui și lalelele galbene, culoarea galbenă, oamenii care zâmnbesc si știu să vadă partea frumoasă a oamenilor și a lucrurilor. Nu scriu pentru criticii literari, doar pentru sufletele sensibile. Si pentru a evada din gri-ul cotidian. Printre probleme dacă mai strecori câte un zâmbet agățat de-un vers răzleț parcă ni se mai înseninează sufletele.
Iar noi mai spunem o dată că ne place cum scrie această femeie atît de sensibilă și talentată.
1 comment
Mulțumesc din suflet, Ovidiu! Mi-ai făcut drumul mai ușor arătându-mi direcția bună atunci când aveam nevoie de un sfat, o apreciere, o încurajare.