Incursiuni

Trec peste introducere, știți întîlnirile mele cu taximetriștii, au fost și subiect de carte.

Rudi era laconic la interviuri, răspundea în propoziţii scurte şi făcea luuungi pauze de gândire. I se spunea Tăcutul şi era îndrăgit de toată lumea. Avea o vorbă, pe care presa i-a transformat-o în deviză: „Wenn es läuft, dann läuft es!“ („Wonns laaft, donn laafts”). Ceva de genul: „Când merge, apăi atunci chiar merge!“

După chestiunea caricaturală cu candidatura lui Irinel Columbeanu la primăria Bucureștiului, cred că s-a dat liber la prosteala absolută (am găsit acest termen, pentru că la prosteală s-a dat liber de multă vreme).

Am citit povestea asta aici.

Întors la Unirii am văzut că decorul era complet schimbat. „Suporterii”, surexcitaţi, rupeau tot ce întâlneau în cale: coşuri de gunoi, semne de circulaţie, semafoare, răspândind teroarea împrejurul lor.