Incursiuni

Despre oameni… eu scriu greu! Am scris despre lucruri, despre emoţii, despre munţii mei sau despre obiceiurile băştinaşilor de prin Anzi, Kilimanjaro, Caucaz sau Alaska. Da – îmi place să „studiez” oamenii, poate chiar să-i „provoc” la conversaţii incitante – dar nu le invadez universul şi, mai ales, mă feresc să-i „dau în vileag”!

În Cluj, dacă nu și în țară, cam așa se procedează: ai nevoie de un echipament-gratis, de o sponsorizare cum ar veni, suni la Ancada și primești treninguri, șorturi, încălțăminte sau mingi. Iar cînd vrei să cumperi pe bani, că ești persoană fizică (vorba lui Vanghelie) sau club, mergi cu bănuții la alde Nike sau Adidas.

Planuri, rugăminţi, vise… întrecute apoi de ironii subtile, alimentate de speranţa şi regretul amânării iar şi iar. Toate astea fiindcă de 3 ani visam la tura în Maramureşul copilariei mele. Mai exact în Rodnei…

Eu nu știu de ce atîta tam-tam în legătură cu Bac-ul.

Îmi amintesc cum a venit fata asta la mine, la Foaia transilvană.