camelia manea

Camelia Manea, călătoare prin Maroc de data asta, și plătind tribut Ramadamului (care nu a lăsat-o la internet), a reușit cumva-cumva să ne anunțe că a mai răpus un vîrf, Toubkal, 4165 de metri. Cum se va întoarce, după 5 septembrie, cum ne va trimite mai multe.

– Sânge!!! Am mâinile pline de sânge până la coate! Asta îmi amintesc că am putut articula în primele momente după ce m-am trezit din leșinul care m-a ținut inertă vreo douăzeci de minute după căderea în gol.

Decibelii îmi apăsau așa de tare membrana timpanului încât am crezut că o să plesnească… Dar roțile avionului încep să se rostogolească încet pe zgura de pe pistă, apoi mai repede, tot mai repede…

Ce nu știți este că după expediția ei pe Kilimanjaro și nu numai (la ultima ei „ieșire” a vizitat mai multe țări), a scos o bijuterie de galerie foto, pe care am descoperit-o singur. Ea, probabil mult prea modestă, a tăcut mîlc (nu o fi vrut să se laude singură).

Povestea lui spune mai mult decât orice: ca să reuşeşti ceva, trebuie să-ţi doreşti foarte mult! Trebuie să şi sacrifici altceva, nu poţi să le ai pe toate. Recompensa nu vine deodată, trebuie timp să te împaci cu tine, să te analizezi, să înveţi să iei deciziile potrivite.