Cheile Turzii

Ca să ştii câte ceva despre obiectivele pe care ar trebui să le recomanzi ar însemna să le vezi, să studiezi ceea ce au scris alţii despre ele, iar acest lucru e dificil, cere muncă dar şi pasiune, lucruri foarte scumpe la vedere în aceste timpuri.

Pe 22 ianuarie 1974 o avalanşă întrerupea firul vieţii a doi dintre cei trei alpinişti porniţi să parcurgă iarna, traseul de creastă al Carpaţilor Meridionali, de la Băile Herculane până la Sinaia, probă obligatorie, pe atunci, pentru obţinerea titlului de Maestru al sportului în alpinism.

Am ajuns de rîsul lumii: să merg în Cheile Turzii invitat de trei bucureșteni.

De câţiva ani, un alt alpinist de excepţie, Nicolae Budeancă-Gâgă, s-a hotărât să continue munca lui Bulinel şi să pună în valoare alte linii clare de căţărare din Peretele Uriaş. Datorită lui, acum, alpiniştii pot parcurge Uriaşul pe traseele Memorial Ienţi Baci, sau Fight for life (traseu care poate fi efectuat doar pe cu ajutorul asigurărilor mobile).

Fiecare potecă, fiecare vârf, fiecare perete, fiecare creastă, fiecare peşteră, fiecare ruină, fiecare grohotis sau zuruş, aşa cum este el numit în această parte a ţării, are propria-i poveste