Intrarea în Cheile Turzii
Zilele trecute, citind un text publicat de prietenul Zamfir Pop pe unul dintre multele lui bloguri (http://zamfirpop.wordpress.com/2011/05/26/aries-river-going-through-turda/), mi-am amintit că i-am promis să-mi spun părerea despre modul în care se promovează zona Cheilor Turzii, atât pe internet cât şi prin centrele de informare turistică. La început am vrut să fac un comentariu la articolul amintit mai sus, apoi văzând că textul devine din ce în ce mai mare m-am hotărât să-l postez pe PMOB.
Zamfir Pop pe Vârful lui Puşcariu din Cheile Turzii
Nu am fost la centrul de informare turistică la care te referi dar, în marea lor majoritate, aceste centre nu sunt decât locuri în care se împart pliante. Nu ştiu de ce te-ai supărat. Ai primit informaţii scrise despre nişte locuri frumoase existente în, şi lângă, Turda. Serios vorbind, fetele nu au nici o vină. Şi dacă ar dori nu prea ar avea documentaţie din care să poată învăţa. Ca să ştii câte ceva despre obiectivele pe care ar trebui să le recomanzi ar însemna să le vezi, să studiezi ceea ce au scris alţii despre ele, iar acest lucru e dificil, cere muncă dar şi pasiune, lucruri foarte scumpe la vedere în aceste timpuri.
Şura lui Balica
În continuare mă voi referi doar la Cheile Turzii, zonă pe care, cât de cât, o cunosc.
Apropo de documentaţie, monografia ilustrată – „Cheia Turzii”, scrisă de Erasmus Julius Nyárády, nu se mai găseste decât prin colecţiile unor adevăraţi îndrăgostiţi de acest loc minunat. Nici celelalte cărţi, nu multe la număr, scrise de-a lungul anilor, nu mai sunt de mult, mult timp, pe piaţă, iar ghidurile lui Dan Anghel şi Nicolae Budeancă sunt utile doar celor care fac alpinism în zona din imediata apropiere a Turzii. Şi cum nu mai e la modă să citeşti sau să mergi prin biblioteci, singura sursă de informaţii rămâne doar internetul, loc unde oricine poate să scrie orice!
Hotărât să aflu lucruri noi despre Cheile Turzii deschid un info-site (http://www.romania-tourist.info/obiective-turistice/cheile-turzii–detalii) şi iată ce găsesc:
„Cheile Turzii sunt o rezervatie naturala protejata, aflata la o distanta de 6 km vest de Turda, de-a lungul vaii Hasdate.”
De obicei distanţa de un obiectiv turistic se măsoară pe şosea în kilometri şi pe potecă în ore. Deci, din Turda până la cabana Cheile Turzii sunt 14 km pe şoseaua care trece prin satele Mihai Viteazu şi Cheia, iar poteca „Drumul domnilor” se putea parcurge în două ore – ea având lungimea de aproximativ 8 km. N-am verificat dacă, după construirea autostrăzii, se mai poate intra pe acest traseu turistic. Trebuie să recunosc – nu am măsurat încă distanţa dintre Turda şi intrarea în Cheile Turzii, cea dinspre Petreştii de sus, dar aceasta nu poate fi, în nici un caz, de 6 km.
„Au o lungime de 2.900 m[1]…”
În peştera Călăştur
Lungimea Cheilor Turzii, specificată în „Ediţia mică a monografiei Cheia Turzii” (1937), carte scrisă de profesorii Al. Bartha şi E. I. Nyárády, este de 1.300 de metri. Pompei Cocean, în cartea sa „Chei şi defilee în Munţii Apuseni” (1988) ne spune că aceasta este de 1.270 m. 
Prietenul meu, Mircea Barbelian, măsurând, prin 1984, lungimea Cheilor Turzii, atunci când cartografia defileul pentru a-i publica schiţa în cartea noastră, „Turism şi alpinism în Cheile Turzii” (1986), ajungea la un rezultat de 1.350 de metri. De aici până la 2.900 m. e cale lungă, motiv pentru care aş fi fost curios să aflu între ce puncte este măsurată lungimea publicată pe site.
„…si o inaltime a peretilor de pana la 300 m[1].”
Am discutat de curând cu Nicolae Budeancă-Gâgă, unul dintre alpiniştii cei mai activi, în momentul de faţă, din zona Cheilor Turzii, care mi-a confirmat ceea ce ştiam de mult timp, că pereţii nu depăşesc 200 de metri înălţime.
„In total se cunosc in Cheile Turzii cca 60 de pesteri, firide sau arcade (resturi ale unor pesteri prabusite), aproape toate de dimensiuni mici (doar 8 depasesc 20 m lungime, cea mai mare atingand 120 m).”
Florin Vulturar cărând, în aprilie 1999, crucea pe care o vedeţi azi în Cheile Turzii, pe Dealul Sândului - Arhiva Florin Vulturar
N-am studiat peşterile din Cheile Turzii, de aceea aş fi fost curios să aflu care sunt cele opt peşteri ce depăşesc 20 de metri şi, eventual, care este peştera de 120 de metri şi când s-a stabilit această lungime. O informaţie utilă turistului care străbate Cheile Turzii lipseşte din text: Peştera Cetăţeaua Mare, accesibilă din potecă, este închisă vizitatorilor, pentru protejarea coloniei de lilieci care trăieşte acolo. Din păcate această atenţionare lipseşte şi pe teren.
„In anii ’30 ai secolului XX, sus pe stanca, pe partea stanga a Cheilor (in sensul de curgere al apelor vaii Hasdate) era asezata o cruce mare de lemn.”
Am discutat cu unul dintre cei mai buni cunoscători ai zonei Cheilor Turzii, domnul Molnar Lajos. Domnia sa nu a confirmat existenţa acestei cruci de lemn.
„Dupa razboi, crucea de lemn a fost inlocuita cu o cruce de metal care exista si azi.”
Prima cruce a fost făcută din şină de cale ferată îngustă şi a fost montată în anul 1939 de locuitorii din Sânduleşti. Ea a căzut în 1998. O fată s-a urcat pe cruce iar colegii ei de excursie au început s-o mişte. Crucea a cedat alunecând pe povârnişul dinspre chei, cu fata agăţată de ea. Doar o minune a făcut ca aceasta să nu-şi piardă viaţa!
Plăcile montate pe Crucea Sânduleştilor. Sus cea din 1939 şi sub ea cea din aprilie 1999 - Arhiva Florin Vulturar
Crucea actuală, conform informaţiei obţinută de la Florin Vulturar şi Doru Iuga, a fost montată de membrii Asociaţiei Alpiniştilor Pajura Turda, în aprilie 1999.
„Pe la mijlocul anilor ’50 ai secolului XX, pe coama din partea dreapta a Cheilor (in sensul de curgere al apelor vaii Hasdate) exista o veche bisericuta din lemn, nefolosita. Spre sfarsitul anilor ’50 oamenii locului au demantelat-o complet.”
Aici povestea este mai lungă. Ne-o spun tot profesorii Bartha şi Nyarady în „Ediţia mică a monografiei Cheia Turzii”:
„Cine are timp, poate vizita Mănăstirea, care se află cam la un km de Capul Cheii spre Sud, pe culme. Culmea, cum se poate vedea pe figurile Nr. 1, 9, 10 şi pe harta din Fig. 2, se prezintă ca o coamă lată, orizontală, asemănătoare unui platou bombat. În mijlocul acestei coame late de pe culmea dreaptă, se găseşte locul, unde s’a aflat o M ă n ă s t I r e r o m â n e a s c ă, (Fig. 15) a cărei amintire se păstrează şi astăzi la locuitorii din jur. După tradiţiile vechi, rezultă că în secolele trecute s’a clădit în acest loc o mânăstire în cinstea Sft.-ului Ladislau, care însă a fost pustiită de către Tătari mânioşi că n-au putut cuceri peşterile întărite ale Cheilor Turzii.
Ilustraţie din "Cheia Turzii - Ediţia mică"
Mânăstirea însă, a cărei amintire trăieşte şi astăzi în popor a fost întemeiată între anii 1732-1734 de către călugărul Crăciun. Se spune chiar, că aici ar fi existat şi o şcoală românească frecventată de către copii celor trei Petreşti şi a comunelor din jur. Mănăstirea a fost distrusă în revoluţia din 1848. În anul 1937 credincioşii din Petreştii de sus au ridicat o mică bisericuţă în locul unde a fost Mănăstirea, aşa că acest loc nu mai pare atât de pustiu.”
În arhiva domnului Molnar Lajos am găsit o fotografie din 1964 a bisericuţei, părăsite pe atunci. Tot d-l Molnar mi-a spus că biserica a fost demolată de preotul din Petreştii de mijloc în anul 1966.
Termenul folosit în textul de pe site, preluat la fel ca majoritatea informaţiilor din Wikipedia – demantelat – (a demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăți spre a o scoate din sistemul defensiv. 2. (fig.) a dezorganiza, a destrăma. (< fr. démanteler)), nu mi se pare cel mai potrivit pentru a fi folosit în cazul demolării unei bisericuţe.
Troiţa de pe Dealul Mânăstirii, construită în 2009 şi sfinţită în 2010
De curând, împreună cu Gyuri Găbudean şi cu Liliana Becea, am pornit să căutăm locul unde fusese mânăstirea, apoi biserica despre care am vorbit mai sus. Acum, în acel loc am găsit o troiţă construită în 2009 şi sfinţită în 2010.
Peste apa vaii Hasdate exista 4 poduri suspendate. Primul pod (nr.1) este amplasat nu departe de intrarea in Chei, ultimul pod (nr.4) spre iesirea din Chei, in directia comunei Petrestii de Jos.
Întotdeauna, când este vorba despre un curs de apă, intrarea şi ieşirea dintr-o zonă, ca şi versanţii (malurile) – drept şi stâng – se definesc în funcţie de direcţia de curgere a apei. Intrarea în Cheile Turzii este cea dinspre satul Petreştii de sus. Faptul că majoritatea turiştilor vizitează Cheile Turzii pornind de la cabană, nu poate schimba această convenţie.
„Este una dintre cele mai bune zone de alpinism si escalada din tara. Sunt aproximativ 250 de trasee de alpinism si escalada. In fiecare an se tin diverse concursuri si memoriale.”
În ghidul „Alpinism şi escaladă sportivă în Cheile Turzii şi Cheile Turenilor”, scris de Dan Anghel şi Nicolae Budeancă şi apărut în vara anului 2011, sunt amintite 360 de trasee, iar numărul acestora este în continuă creştere.
Ieşirea din Cheile Turzii
Informaţiile apărute pe acest site sunt, după părerea mea, departe de realitate. Din păcate foarte mulţi oameni iau ca sursă de informaţie Wikipedia, locul unde, încă o dată o spun, fiecare poate să scrie ce vrea şi când vrea. Aşa a făcut şi proprietarul site-ului despre care am vorbit, copiind informaţie cu informaţie ceea ce scria pe Wikipedia. Era mai simplu şi mai corect să facă trimitere spre http://ro.wikipedia.org/wiki/Cheile_Turzii.
P.S. În articolul care vorbeşte despre Cheile Turzii, existent azi pe Wikipedia, la bibliografie este trecută o singură carte care tratează subiectul Cheile Turzii şi anume „Cheile Turzii” ghid scris de Maxim Pop dar şi de Alexandru Bartha, autor care nu este amintit.
P.P.S. Cu bună ştiinţă am sărit peste informaţia despre suprafaţa rezervaţiei care, de-a lungul timpului, a fost de 100 ha, apoi 175,5 ha, ajungând azi la cifra amintită pe site. Probabil că şi această informaţie ar trebui detaliată.
16 comentarii
Am mai atins problema dez-informării turistice şi în recenta postare http://zamfirpop.com/blog/2011/09/30/e-usor-a-scrie Din păcate, tot mai mult se merge pe principiul lui Moisil: Statul nu poate interzice nimănui să fie imbecil.
Mulţumesc pentru aceste detalieri pe care le discutăm de mult. Aşa cum pe piaţă se află multe mărfuri contrafăcute, frumos ambalate, la fel e situaţia şi pe piaţa informaţiilor turistice. Gogoşile se vând mai bine decât pâinea!
[…] informaţiile promise s-au materializat în articolul Cheile Turzii – Antipromovare sau doar dezinformare? Citindu-l, veţi afla adevăratele informaţii despre Cheile Turzii. […]
articol fabulos, de pus in rama. daca ar citi cineva de la consiliul judetean ar trebui sa te ia colaborator pentru a promova zona aceasta minunata
CJ ar trebui să-şi verifice filmuleţele cu care promovează zona Cheilor Turzii, filmuleţe care folosesc aceleaşi informaţii de pe Wikipedia. Nu este de ajuns să găseşti pe cineva care, cu o voce plăcută şi pe o muzică liniştitoare să-ţi vorbească despre Cheile Turzii, dacă acesta încurcă suprafaţa cheilor cu suprafaţa rezervaţiei sau pune la grămadă specii de animale şi plante. Dacă n-aş fi cunoscut zona aş fi crezut că în Cheile Turzii, printre câteva plante rătăcite găsesc o mulţime de animale. Realitatea este cu totul alta. Aproape 1.000 sunt numai speciile de plante. E. I. Nyárády ne spunea în 1937 că în Cheile Turzii existau 970 de specii de plante şi 67 specii de animale.
Faptul că textul e făcut din birou, de un necunoscător al zonei, se vede şi după folosirea termenului de „grohotiş”. În Cheile Turzii aceste râuri de pietre, care mai stabile, care mai instabile, sunt cunoscute sub numele de „zuruşuri”.
Din păcate nici imaginile nu sunt semnificative pentru această zonă deosebit de frumoasă. Operatorul, fără să parcurgă în întregime defileul, s-a mulţumit să ia multe cadre din zona cabanei, apoi de pe podul 1. Urmează un cadru cu un panou care ne invită să păstrăm curăţenia in chei, aflat la intrarea Hăşdatelor în defileu şi câteva cadre de pe versantul drept. În rest, imagini comune care pot fi văzute în toţi munţii noştri. Chiar n-a văzut operatorul impresionantul Perete Uriaş, Colţul Crăpat cu „fereastra” lui din partea de sus, Colţul Rotunjit, Peretele Vulturilor, cel pe care se găsesc două cuiburi de acvilă, Colţul Sanşil sau Sanşilii, cum i se spunea acum mulţi ani, cel plin de grote dintre care una îl străbate dintr-o parte în alta? N-a admirat Şipotul Cheii şi nu şi-a ridicat obiectivul spre, poate cea mai frumoasă formaţiune stâncoasă din ţară, Turnul Ascuţit? Nu s-a minunat de raza de lumină care intră prin grota fără tavan a lui Hili?
S-a vorbit de alpinism dar n-am văzut nici o imagine cu alpinişti, nici măcar cu începătorii care, mai tot timpul, îşi încearcă puterile în zona numită „Şcoala Turdeană”. Şi ştiţi unde se află această zonă? Chiar vizavi de peştera Cetăţeaua Mare, amintită în text!
Cred că este inutil să mă mai întreb de ce, împreună cu unul dintre salvamontiştii care sunt tot sezonul în chei, operatorul n-a urcat pe Vârful lui Puşcariu, loc de unde Cheile Turzii se văd în toată măreţia lor!
„Ca să ştii câte ceva despre obiectivele pe care ar trebui să le recomanzi ar însemna să le vezi, să studiezi ceea ce au scris alţii despre ele, iar acest lucru e dificil, cere muncă dar şi pasiune, lucruri foarte scumpe la vedere în aceste timpuri.” – aceasta este explicatia! Urcatul pe Puscariu inseamna un strop de efort. Dar, daca nu ai facut acest efort, nu ai cum sa stii ca MERITA!!!
Traseul „de picior” din Turda, de pe strada Cheii, este inca accesibil. Vara asta nostalgia mi-a manat picioarele pe acolo… la prima vedere, e inselatoare prezenta autostrazii si schimbarile de peisaj produse de constructia ei – se merge pe sub ea, dupa cum duce noul drum, printre doi piloni de sustinere, apoi se urca imediat in dreapta si, din varful acelui deal, inspre Chei, regasim drumul bine cunoscut si totul e neschimbat 🙂
Alina, mulțumesc pentru informație. Dar groapa de gunoi de lângă Turda, aflată pe acest traseu turistic, mai este funcțională? Întotdeauna mă apuca groaza atunci cand mă gândeam că voi trece prin imediata ei apropiere!
Groapa de gunoi a devenit … dealul verde. Se lucrează la acoperirea cu un strat de pământ vegetal şi înierbarea noii forme de relief rezultate. Dacă mergem duminică la Petreştii de Sus (vezi: Doamna picturilor rătăcite prin iarbă recidivează – http://zamfirpop.wordpress.com/2011/09/29/doamna-picturilor-ratacite-prin-iarba-recidieveaza ), vom merge pe acel drum pentru a-ţi prezenta starea lui, la zi.
Săritor ca de fiecare dată. Mulţumesc
Săritor, din naştere, căţărător, împins de tine, alpinist … încă, nu!
ai dreptate Mihai, sint putini cei care cunosc cu adevarat istoricul Cheilor Turzii. Putini stiu, de exemplu, ca pina in anul 1851, nu se putea trece prin Chei, atunci generalul de genisti Ludwig von Wolgemuth comandantul Ardealului de nord a dat ordin oamenilor lui sa execute poteca prin detonarea rocii cu dinamita, urmele forajelor se vad si azi, daca stii unde sa te uiti. Lucrarea a durat 6 luni. In alta ordine de idei, protejarea cu usa de fier [care oricum a fost rupta] a Cetatelei Mari, chipurile sa protejeze liliecii de turisti,nu este avenita. Liliecii nu au disparut din cauza turistilor. Ei au disparut cu desavirsire din Chei in timpul agriculturii intensive de pe vremea raposatului dictator. Cimpurile invecinate erau insecticidate cu avioane si helicoptere, astfel disparind sursa lor de hrana. Azi cind agricultura nu mai exista si nici insecticidarea, au aparut din nou, interesant tot in Cetateaua Mare si se dezvolta bine. Grija noastra, mai nou, pentru a proteja excesiv natura, poate dauna. Priveste la pozele grafice din cartea lui Nyarady si ai sa vezi ce frumos se vedeau stincile din Chei, atunci pasunatul nu era interzis. Animalele, prin pasunat, tineau vegetatia la un nivel constant, fara sa dispara cele 970 de plante protejate. Azi s-a dezvoltat atit de mult padurea pe versanti incit nu peste mult timp va disparea maretia stincariilor. Radacinile copacilor ingrosindu-se vor dizloca roca la fel ca si inghetul si dezghetul. Sa fim noi sanatosi si sa ne bucuram mult timp de ele.
Am facut un clip cu Rezervatia naturala Cheile Turzii ,sper sa va placa ,http://www.youtube.com/watch?v=QrVVnZYoe-A .respecte!
Am incercat sa surprind cat mai multe imagini magnifice din Chei , il pot imbunatati.
Despre „drumul domnilor” poti gasi ceva imagini proaspete, de duminica trecuta, aici: http://zam-fir.blogspot.com/2011/10/drumul-domnilor.html
Mulţumesc
Pentru Drumul domnilor, link-ul modificat (scuze pentru inconvenientul rezultat din modificare!)este: http://zamphotograph.blogspot.com/2011/10/drumul-domnilor.html
În plus, pe youtube aveţi şi un filmuleţ, realizat pe acel drum: http://www.youtube.com/watch?v=KYrh2tbGBuk