Vă aduceți aminte cînd cu saloanele de fumători și de nefumători? Păi și bufetul din ultimul cătun avea salon de nefumători, tată! Păi noi ori respectăm legea, ori nu…Azi am mai văzut o fază din asta în care cred că ne luăm prea în serios, sincer (adică dispar lemne din pădure, se ridică ditamai căsoaile și noi începem să facem ordine la W.C.-urile publice…). Stați să vedeți: Pun mașina în parkingul din Piața Mihai Viteazu…(fac chestia asta destul de des pentru că parkingul ăsta e atît de aiurea construit încît mai nimeni nu parchează acolo).
Și cînd cobor din lift văd, ca de obicei, în fața ochilor, un WC public. Unul care e mereu cu ușile deschise, așa, ofertant, să vezi ce e înăuntru, c-așa-i frumos…Și în față e o tanti, vai de ea, care rupe bilete, cum ar veni…
Numai că, pe stil nou, nu mai rupe bilete, ci „operează la casa de marcat”…
Mori în aer, sincer…
Vă rog să vă imaginați tabloul (asta dacă nu cumva l-ați chiar văzut):
O doamnă într-un halat de o culoare îndoielnică, în șlapi, mîncînd ușurel o mînă de semințe (cu o mînă) operînd pe casa de marcat un bon (cu cealaltă mînă) care atestă că ai intrat să faci pipi la closet. Și niște vorbe, ușor repetitive…”domnu, vă rog frumos să luați bonul, e obligatoriu, vă rog, hai, nu mă țineți cu mîna întinsă”
No, ce ziceți?
Frumos, așa-i?
