Cred că am asistat săptămâna asta la unul din puţinele momente cu adevărat epice cu care un om poate fi contemporan: operaţiunea de salvare. Orice aş scrie ar suna ca un şut într-un badog turtit. Aşa că mai bine dau cuvântul unui miner asturian. Care a fost şi poet la viaţa lui. José Leon Delestal a scris „Şapte mineri” în 1957, cu ocazia unei greve. Traducere excelentă a lui Romulus Vulpescu, din 1960. Acuma, o dată, am să pun poezie, că tot sîntem în folderul Zentrokult. Promit să nu se mai repete!
Şapte mineri
de José Leon Delestal
traducerea Romulus Vulpescu
Şapte-n zori plecase.
S-au întors doar şase.
Unde e al şaptelea miner?
Şapte umbre zorii au zărit,
Şase numai, lungul asfinţit,
Unde e al şaptelea miner?
Şapte soţii
Le-au dat şapte sărutări, tăcut.
Acuma, sub cer
Lăstun fără cuib
Zboară stingher
Al şaptelea sărut.
Unde e al şaptelea miner?
Din raft s-au luat şapte lămpaşe
Şapte licurici în umbra cu aripi uriaşe
Dacă sînt numai şase-n cârligul de fier
Unde e al şaptelea miner?
În zori şapte voci
Şapte perforatoare scormonind în roci.
Seara şase tăceri
Şase lacrimi solemne.
Unde e al şaptelea miner?
Unde e al şaptelea miner?
N-ai învăţat niciodată că mina, bezmetică
Ştie aritmetică?
Până târziu,
Pe tabla ei neagră, ca una de şcoală,
Minerii scriu
Cu tibişirul lămpaşelor
Şi fac socoteală.
Dar ea adună şi scade
În pătrăţelele abatajelor.
Mai cu seamă scade!
Şapte în zori de zi.
Şase când asfinţi.
Unul rămâne şi cade.
E aici al şaptelea miner,
Împietrit în linişti profunde,
Cu moartea venită nu se ştie de unde,
La căpătâi.
Mina se pricepe la aritmetică!
La scăderi- premiul întâi!
1 comment
horatio, esti mare