Crăciun în Zombieland

Zilele acestea, am avut impresia că trăiesc în Zombieland. (Am văzut de curînd un film cu Woody Harrelson, destul de amuzant, care se intitulează exact aşa, „Zombieland”, şi în care era vorba despre cîteva persoane normale într-o Americă plină de zombie, un fel de cadavre vii.)

Nici o diferenţă cu ceea ce am văzut în aceste zile pe străzile Clujului, am auzit personal sau am aflat de la unii ori alţii. Am ieşit în cîteva rînduri cu Diana la plimbare, vineri, sîmbătă şi duminică, şi, întradevăr, pe lîngă noi treceau adevărate cadavre vii emanînd aburi de alcool şi o uşoară halenă de cîrnaţi sau răcituri.

Ca de obicei, românii s-au dat peste cap să-şi facă sărbătorile aşa, ca… românii. Cu masa plină de mîncare şi băutură, cu joc şi voie bună, cu vizite la UPU, cu dureri de cap şi mahmureala obligatorie de a doua zi, cu tentative de divorţ sau despărţiri zgomotoase.
Salvările vîjîiau pe străzi mai ceva ca taxiurile, farmaciile au rămas fără Triferment, Colebil şi Metoclopramid, alimentarele şi-au terminat stocurile de bicarbonat din care românii şi-au preparat sfînta broză.

Mai mult sau mai puţin, toţi am făcut excese care au necesitat a doua zi mici reprize în care ne-am lins rănile, dar am dovedit, încă o dată că noi, românii, nu prea ştim ce înseamnă moderaţia. Cînd scăpăm la mîncare şi la băutură rupem malu’, sîntem ca viţelul cînd vrea să sugă, sîntem ca şi cîinii care rup lantul.

Am trecut de „hopul” Crăciunului. Mai urmează cel al Revelionului. După care, se presupune că ne vom vedea toţi de viaţa noastră, de familiile noastre, de treburile noastre, de slujbele noastre. Aşa, normal!
Eu, unul, de abia aştept.

Cristian Bara

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia